PATRIA DIN SUFLET

Anul ce se încheie mi-a oferit şi şansa să cunosc tineri care îşi iubesc pământul pe care s-au născut, aşa cum a rămas acesta, după vitregiile istoriei, între Prut şi Nistru. Pe trei dintre ei i-am invitat să îşi exprime public, un gând de Crăciun.
A urmat un foc de artificii cerebrale, care merită citite in integrum.

JURNALISTA VICTORIA UNGUREANU, din Chişinău – Crăciunica din fotografie! – şi-a exprimat speranţele de final de an într-o scrisoare deschisă adresată celui mai iubit personaj al momentului:

Dragă Moş Crăciun,

Chiar dacă peste noapte dorinţele noastre nu vor deveni realitate. Noi ştim să aşteptăm un Crăciun după inima basarabenilor!

***

SCRIITOAREA MARIA A. HÂNCU, aflată acum în Franţa şi-a scuturat, de pe cosiţe, trei fulgi de nea: povestea unui vis trăit cu ochii deschişi, un poem de sezon şi un gând de final de an:

La răscruce de ani

Ningea, cu fulgi pufoşi şi mascaţi. Ca atunci când nu ar exista altă cale de mijloc şi nu ai avea dreptul la eroare, deşi ai simţi că-ţi trăieşti ultimele clipe ale vieţii şi iubeşti pentru ultima oară…
Ningea irevocabil, integru, definitiv.

Suflul aerului, ascuţit de rece, abundent de profund, necruţător de alb, picta în zare, din fulgii groşi, o nalucă, devenită imagine, apoi chip de fată. Cerul zâmbea la văzul creaturii şi arunca mulţumit un curcubeu, peste univers. Milioane de zâmbete se aşternuseră peste tot atâtea feţe umane colorate, cu diferite stări sufleteşti, asemenea unor cioburi de raze, împrăştiate de mânuirea unui evantai multicolor.

Fata în alb se apropia tot mai mult de lume. Părul lung, despletit în bucle negre, îi acoperea talia fină şi zveltă. In ochii ei, de migdală, umbriţi de gene dese, încăpeau dealuri, munţi şi câmpii, umplute de zăpada sclipitoare. Nările năsucului ei dirijau, fremătând, ritmul gerului.

Buzele ei roze şi umede tipăreau, la fiecare nouă respiraţie, cercuri tremurătoare în aer, din care se naşteau formele haotice ale viitorilor fulgi.

Rochia albă, transparentă, fluturată de mâinile viscolului îi dezvelea uşor gleznele subţiri. Braţele ei, larg desfăcute, erau două aripi, care îi ghidau zborul, iar chipul senin al feţei îi lumina drumul prin aerul dens.

Era Fulga. Gingăşie şi asprime. Linişte şi tumult. Puritate şi intransigenţă. Fragilitate şi rezistenţă…. La văzul pânzei albe din jur, Fulga privi neputincioasă. Numai in faţa operei naturii înveţi umilinţa, când înţelegi că fiinţa ta nu e decât un fir de nisip în univers, o picătură într-un ocean, o sclipire din lumina lumii.

Fulga zâmbi. Şi atunci, o mişcare a aerului i-a devoalat, pentru o clipă, sufletul luminos, brusc şi neaşteptat, ca o strălucire fulgerătoare a unui ochi de geam spart, peste care s-a aşezat, pentru o clipă, soarele.

A fost îndeajuns: clipa şi-a înscris urma de neşters… Zarea fu înfăşurată de un ecou venit din adâncurile universului. Un zgomot ascuţit îşi înfipse urmele în zare. Aerul arunca rebel stropii ecoului, ca o salvă peste lume.

Cerul îşi încreţi niţel fruntea a nedumerire, dar zâmbetul generos al soarelui şterse orice îndoială că zgomotul ar fi produs careva tulburare în univers.

Liniştea curgea stăruitor, ca o ploaie invizibilă. Iar Fulga îşi continua zborul dansând, cu mulţumirea unei misiuni împlinite. Calmă. Tenace. Albă.

În tăcerea tulburătoare a pământenilor, plutea un zgomot imperceptibil. Acelaşi, efemer şi etern.

A mai căzut un an, din Timp!
_____________________________________________________

Poveste de iarnă

Ne mângâie fulgii pe creştet
Ori poate, tiptil, zarea fuge.
Şi curge pe noi cerul veşted
Sau poate iarna, că plânge.

Şi-n iarnă ne ţine strâns zarea,
Infipţi într-un vis, într-o zi.
Şi cum mai respira ninsoarea
În noi, cu verbul «  a fi ».

________________________________________________________

Aştept de la anul 2011 ceea ce ţara mea = România şi Moldova de Est, n-a reuşit să realizeze în 2010.
Doresc ca, în anul care vine, România şi Moldova de Est să-şi întărească în Europa, şi în lume, poziţia politică şi culturală. Încercările de ordin politic, prin care trec, la sfârşitul anului 2010, cele două state româneşti, ne confirmă, încă o dată, că lupta continuă, că patriotismul şi mintea lucidă a românilor constituie salvarea acestui neam mult pătimit.

In ceea ce mă priveşte, în linii generale, sunt mulţumită de anul 2010, care mi-a adus câteva evenimente îmbucurătoare. Sper ca şi anul care vine să-mi fie de bun augur.
Crăciun fericit!

***

DAMIAN HÂNCU, unul dintre tinerii bătuţi sălbatic de miliţienii lui Voronin, în primăvara revoltei tinerilor din Basarabia, din 2009, împotriva perpetuării regimului comunist a răspuns franc:

Anul 2010 a fost un an cu multe încercări pentru neamul românesc. Personal, sunt şi acum în asteptarea unor schimbări în Republica Moldova, demarate în aprilie 2009. Port speranţa că, în 2011, se va continua reformarea europeană a Moldovei.

Procesul de integrare europeană, in linii generale, este literă moartă la Chişinău, atâta timp cât niciun partid, din actuala coaliţie democratică, nu afirmă decis şi tranşant ieşirea Republicii Moldova din componenţa Comunităţii Statelor Independente şi dorinţa de aderare la NATO, ca primă etapă pentru integrarea in UE. Cum ar fi exemplul Croaţiei si al statelor din Europa Centrală.

Se face deseori o paralelă, între Modova de Est şi Ţările Baltice, în ceea ce priveşte trecutul lor istoric, relativ comun, dar de ce nu sunt invitaţi experţi ai ţărilor respective în domeniile cheie ale Republicii Moldova, pentru a beneficia de experienţa, valorile şi convingerile lor, cele care au stat la baza democratizării Estoniei, Letoniei şi Lituaniei, după disoluţia Uniunii Sovietice.

Problema majoră a Republicii Moldova este incertitudinea şi criza indentitară a acestui stat. Daca nu ştim de unde venim, nu vom cunoaşte încotro mergem! Sper ca, în 2011 ,să progresăm şi la acest capitol.

Pe plan personal, m-am bucurat de câteva realizări în 2010. Doresc ca, în Noul An, să pot continua, cu aceeaşi energie şi perseverenţă, realizarea proiectelor începute, cu încredere, în acest an.
Crăciun liniştit!

GRUPAJ PUBLICAT DE ARENA.MD

MESAJ DIN CHIŞINĂU

* POETA VICTORIA UNGUREANU mi-a trimis spre publicare un poem scris cu sufletul ei curat, de româncă ce ţine fruntea sus, dincolo de Prut.

Din rădăcini, copaci, păduri şi flori
Te naşti şi te vei naşte
Popor român vioi.
Te lupţi şi se luptară
Cu tine mulţi barbari,
Dar dragostea de ţară
E unicul tău dar.
Ţi-au scuturat duşmanii
Şi frunzele, şi roadele,
Tu-ai înverzit, ai dat naştere
Românului, ce te cântă astăzi.
Te-ai chinuit cu geruri,
Ţi-a fost şi frig, şi foame,
Dar dragostea de Patrie
E unica ta alinare.
Ţi-au furat veşminte,
Ţi-au furat pământ,
Dar dragostea de mamă,
E unicul tău lucru sfânt.
Te-au vândut, te-au cumpărat,
Ai luptat pentru libertate…
Ce pot să-ţi dăruiesc acum?
Acum când e sărbătoare?
Doar dacă dulci cuvinte
Din graiul meu matern:
La mulţi ani, Românie!
La mulţi ani, române!

VIITORUL CELUI DE-AL DOILEA STAT ROMÂNESC

* PENTRU CINE BAT CLOPOTELE BASARABIEI?

MATERIAL PRELUAT PE BLOGUL PREŞEDINTELUI REPUBLICII MOLDOVA

ARTICOL PUBLICAT ŞI DE ROMANIAN GLOBAL NEWS

Din 29 noiembrie a.c., entitatea republicană, dintre Prut şi Nistru, unde limba oficială este una a Uniunii Europene, respectiv româna, va lua direcţia vest, cu acordul tacit al Kremlinului.
O asemenea frază poate părea aberantă. Doar este cunoscută reacţia conaţionalilor, din cel de-al doilea stat românesc, la referendumul menit a tranşa chestiunea alegerii viitorului preşedinte al Republicii Moldova.
Tinerii au taxat atunci, prin absenţa de la vot, guvernarea Alianţei pentru Integrare Europeană, pentru întârzierea aplicării unor măsuri radicale, iniţial asumate, la preluarea puterii de la comunişti.
S-a schimbat ceva între timp?

Vaporul fără căpitan

Jurnalista Victoria Ungureanu, din Chişinău, ne-a declarat: „Republica Moldova este vaporul fără căpitan, iar ziua de 28 noiembrie poate fi aceea în care se vor decerna învingătorilor medaliile democraţiei. Altfel, viitorul republicii va fi marcat de izbânda asasinilor acesteia. După alegeri, Republica Moldova trebuie să fie condusă de oameni dornici să schimbe în bine viaţa cetăţenilor. Şi care să aducă mamele şi taţii acasă. Plecaţi fiind acum, din cauza unei guvernări anterioare iresponsabile. Republica Moldova merită să nu mai fie o ţară săracă, cu oameni care nu se pot realiza ca personalităţi aici, acasă. Guvernanţii trebuie să-şi iubească poporul. Şi să insufle optimism cetăţenilor, prin asigurarea unei stabilităţi politice, prin oferirea unor posturi de muncă, a unui salariu suficient, pentru asigurarea unui trai fără griji, ca să nu mai persiste întrebarea: cum va fi mâine? Republica Moldova trebuie să găsească, încetul cu încetul, un antidot crizelor cu care se confruntă. Republica noastră, la cei 19 ani ai săi, este ca un tânăr rebel, ce mai are nevoie de sfatul şi încurajările celor din jur. Hai Moldova! Fruntea sus!”

Nimeni nu va obţine majoritatea voturilor

Scriitoarea basarabeană Maria Augustina Hâncu este mai rezervată în afirmaţii:”Cetăţenii şi-au pierdut încrederea în clasa politică. A demonstrat-o eşecul referendumului din 5 septembrie 2010. După alegerile repetate din 29 iulie 2009, Alianţa pentru Integrare Europeană a guvernat statul mai bine de un an. De ce A.I.E. nu a întreprins nimic pentru a curăţa vechiul sistem comunist de funcţionari corupţi şi incompetenţi, când mii de tineri recent absolvenţi ai universităţilor din ţară şi de peste hotare sunt în şomaj sau pe cale de a emigra? De ce nu au fost elucidate crimele din 7 aprilie 2009 şi nu sunt traşi la răspundere autorii represiunii din acea zi, cum s-a promis? De ce nu s-a ieşit din componenţa Comunităţii Statelor Independente, ca urmare a dorinţei de integrare în Uniunea Europeană? Asemenea neîmpliniri au diminuat încrederea tinerilor în schimbarea promisă! La 28 noiembrie a.c. niciun partid nu va obţine majoritatea voturilor. Sper ca Partidul Comuniştilor să rămână în opoziţie. Republica Moldova nu va fi mai orientată spre Europa atâta timp cât discipolul Kremlinului, Marian Lupu, dar şi admiratori ai lui Putin, precum Vlad Filat, Valeriu Pasat, Diacov influenţează acţiunile A.I.E. Adevărata schimbare va fi peste patru ani, la următorul scrutin electoral. Timp în care este necesară o apropiere de România, Polonia, Ţările Baltice, fraţii noştri de suferinţă, victime şi acestea ale opresiunii comuniste. Aceste conexiuni vor contribui la integrarea europeană a statului nostru.”

Omnipotenţa Vladimirilor…

Damian Hâncu este unul dintre tinerii bătuţi sălbatic pe 7 aprilie 2009. Cu pumnii şi picioarele. De „naziştii” lui Voronin. El crede că:”Adevărata testare a convingerilor politice a A.I.E. s-a văzut la 28 iunie 2010, când preşedintele interimar al Republicii Moldova, Mihai Ghimpu, pentru a comemora 70 de ani de la nefasta zi de 28 iunie 1940, a semnat decretul prin care o declara Ziua Ocupaţiei Sovietice, după exemplul statelor baltice. Ceilalţi lideri ai A.I.E. şi-au manifestat cu agresivitate dezacordul faţă de actul semnat. În ce priveşte alegerile parlamentare din 28.11.2010, există riscul revenirii comuniştilor la putere, pentru că membrii A.I.E., timp de un an de zile nu au scos comunismul în afara legii. O decizie ce putea fi până acum luată şi deveni reală, din moment ce A.I.E. avea 51 de mandate. Imobilismul Alianţei este perceput ca o slăbiciune de către comunişti. Faptul că, Marian Lupu stopează orice iniţiativă de apropiere faţă de Occident – ultimul exemplu fiind delimitarea de scrisoarea recentă a preşedintelui interimar Mihai Ghimpu, adresată prin secretarul general al NATO către liderii Alianţei, reuniţi săptămâna trecută la Lisabona -, compromite A.I.E. în ochii alegătorilor din Republica Moldova. Din păcate, fosta republică sovietică dintre Prut şi Nistru este acum condusă de trei clanuri politice şi de afaceri. Este vorba de Troika Vladimirilor – Vladimir Voronin, Vladimir Plahotniuc şi Vladimir Filat, toţi cu legături strânse la Moscova. Asta fără să luăm în calcul şi influenţa „părintelui spiritual”, ex-KGB-istul de la Moscova, actualul mitropolit al Moldovei, Vladimir. Aceşti politicieni sunt reticenţi şi agresivi la iniţiativele de aderare la NATO şi UE. Ei dirijează viaţa politică şi economică a statului românesc dintre Prut şi Nistru. Dar se autodefinesc europeni, oneşti, patrioţi! Biata Basarabie, pentru care s-au sacrificat atâţia români…”

Ce nu mai poate face Kremlinul

O şansă a lui Barack Obama de a fi reales pentru un al doilea mandat este menţinerea Federaţiei Ruse în postura de partener predictibil, cu deschidere pentru soluţionarea prin dialog a problemelor bilaterale. O formulare în acest sens fiind stipulată şi în documentul convenit de liderii statelor membre ale NATO, la Summitul de la Lisabona.
O posibilitate a lui Dmitri Medvedev de a obţine şi următorul mandat la Kremlin este condiţionată de consolidarea relaţiilor de colaborare cu Statele Unite, liderul Alianţei Nord-Atlantice. Şi pentru asta trebuie să dovedească, comparativ cu predecesorul său, că este predictibil.
Deci este nevoit să respecte decizia NATO de a asigura securitatea Republicii Moldova. În consecinţă, ameninţarea cu o intervenţie militară, sau organizarea de manifestaţii pro-comuniste ies din logica raporturilor actuale între Casa Albă şi Kremlin.
Cine va fi ales preşedinte al celui de-al doilea stat românesc, dacă va suna mai întâi pe omologul de la Kremlin, va fi întrebat candid:”Casa Albă ce spune?”

CE-I LIPSEŞTE MOLDOVEI AZI?

© Jurnalista Victoria Ungureanu,
din Basarabia – pământ românesc –

şi-a găsit un moment de respiro,
în care a scris
un cursiv cu sufletul,
dându-i drept titlu o întrebare retorică:

Moldova, ţara cu pâine bună, vin gustos,
oameni gospodari, dar cu buzunarele goale.
Adesea “bate vântul “ prin ele,
bate vântul prin sertare,
bate vântul prin mintea noastră de moldovean.

Chiar un moldovean aflându-se
în una din cele mai dezvoltate ţări din Europa,
l-a întrebat pe un european de ce trăieşte atât de bine,
în comparaţie cu noi moldovenii.

Acesta i-a spus: “Voi munciţi fizic,
dar noi mental. Iată care este
diferenţa între voi şi noi”.

În pofida faptului că ţara noatră
e împânzită de universităţi şi de tineri,
oameni cu studii superioare,
noi continuăm să muncim fizic
şi fără a avea o viaţa europeană.

De ce? De ce tinerii specialişti continuă
să „evadeze” în Europa?
Oare chiar moldoveanul este atât de limitat?
Răspunsul este nu.

Şi la noi acasă sunt oameni „deştepţi”,
dar se pare că, deseori,
cei deştepţi sunt corupţi,
de aceea „vânturile” prin Moldova
sunt puternice.

Moldovei i-a lipsit şi încă îi mai lipseşte stabilitatea,
de care tot mai des vorbesc comuniştii,
amintind de vremurile de demult,
dar pe care nici ei nu au „oferit-o”.

Lipseşte democraţia, care mereu este pusă la îndoială.
Lipseşte libertatea, pentru că PR-ul omului politic,
imaginea sa e mult mai importantă.

Deci suntem săraci sau ba?
Săraci material sau spiritual?
De fapt azi îţi lipseşte ţie ceva moldoveanule?

_______________________________________

NOTA AUTORULUI BLOGULUI:
Ce-i lipseşte Moldovei azi?
Accelerarea integrării în U.E.,
pasul decisiv pentru
revenirea la patria mamă.

TEMERITATEA VICTORIEI UNGUREANU

UN CURSIV EXCEPŢIONAL AL JURNALISTEI VICTORIA UNGUREANU,
CARE TRĂIEŞTE ÎN PARTEA STÂNGĂ A PRUTULUI, ÎN
CEL DE-AL DOILEA STAT ROMÂNESC MERITĂ CITIT LA BUCUREŞTI,
CA PILDĂ DE ÎNŢELEPCIUNE A TINERILOR CARE NU POT FI PĂCĂLIŢI
DE PARADA ELECTORALĂ A UNOR RUSOFONI DE LA CHIŞINĂU:

Cine e mai harnic? Filat sau Ghimpu? De ce preşedinte avem nevoie?

Cu cât ne apropiem de bine ştiuta dată de 5 septembrie,
atunci când se va decide soarta ţării,
cu atât mai des auzim de „verdele” ce vrea să ne informeze.

… îmi dau bine seama că,
în pofida străduinţei dovedite de mass-media,
alegătorii rămân dezinformaţi,
deci uşor influenţabili.