Posts tagged: VLAD FILAT

Desant la Chişinău

Pentru întâia oară, după 1989, un şef al diplomaţiei României, de anvergura lui Cristian Diaconescu, şi-a planificat prima vizită oficială taman în capitala celui de-al doilea stat românesc. Un gest ce a surprins plăcut opinia publică de pe ambele maluri ale Milcovului de azi – Prutul.

diaconescu_filat_Consulat

O decizie pe care a perceput-o cum se cuvine premierul Vlad Filat, care, cu o eleganţă bine cumpănită, a mulţumit public emisarului de la Bucureşti, pentru decizia sa înţeleaptă, sugestivă pentru perioada care urmează.

news14_big

Ce a căutat ministrul de externe al României la Chişinău?

Read more

CINE CONDUCE REPUBLICA MOLDOVA?

c5a3ara-moldovei

Iată o întrebare firească, din moment ce vizita vicepreşedintelui Joe Biden nu a făcut decât să confirme zâzania persistentă la nivelul celor trei lideri ai Alianţei pentru Integrare Europeană/A.I.E şi, din păcate, conduita – îmi pare rău, dar asta este situaţia – absolut infantilă, a lui Voronin, dornic să ştie tot Chişinăul că şi-a luat orgoliul în braţe, neparticipând nici el, nici alt emisar al lui, la întâlnirea decidentului numărul 2, în Statele Unite, cu reprezentanţii partidelor parlamentare.

Din moment ce vizita înaltului demnitar american era considerată, la Casa Albă, un semnal clar că Washington-ul sprijină programul de reforme al A.I.E şi aspiraţiile occidentale ale actualei guvernări, fiecare moment de referinţă al programului lui Joe Biden ar fi trebuit să ţină cont de această simbolistică.

Primul moment fiind la aeroportul din Chişinău.

Aici trebuie demontată o iluzie, abil speculată, de comunişti. Sigur că, anul trecut, atunci când a trecut Oceanul, premierul actual al Republicii Moldova a adresat invitaţii oficialilor americani, care au rămas în atenţia acestora, pentru momente alese în funcţie de oportunităţile viitorului.

Numai că turneul actual, prin Europa, al lui Joe Biden, a avut un obiectiv precis. Dialogul la cel mai înalt nivel, la Moscova, pentru a obţine sprijinul tandemului Dmitri Medvedev-Vladimir Putin, în detensionarea situaţiei din Libia. Şi asta i-a reuşit, din moment ce Rusia a stopat exportul de armament către statul libian. Urmând ca, în perioada următoare, să vedem şi alte opţiuni americane sprijinite, explicit sau tacit, de Federaţia Rusă.

Finlanda – care, in integrum, nu a fost niciodată „provincie a URSS”, cum cred unii paraleli cu istoria Europei, de la Chişinău -, precum şi Republica Moldova, au fost trecute în turneu şi pentru a nu alarma opinia publică internaţională, în privinţa unei posibile intervenţii militare a Statelor Unite, despre care să fie detaliat informată doar conducerea Federaţiei Ruse.

Revenind la momentul primirii lui Joe Biden, pe aeroport, normal ar fi fost să fie acolo cei trei lideri ai A.I.E., Marian Lupu, Vlad Filat şi Mihai Ghimpu, ca semn al unităţii lor de acţiune, aşa cum se aşteaptă America să îi vadă în viitor.

Numai că, primul care a dat mâna cu vicepreşedintele american, contrar procedurilor internaţionale de protocol, a fost…ambasadorul S.U.A., mister Chaudhry. O fi el simpatic premierului Vlad Filat, dar locul său era în rândul oficialilor aliniaţi în stânga scării avionului.

Cu tot respectul pentru ex-preşedintele Mihai Ghimpu, care s-a pripit – ne scapă intenţionat motivele – şi a declarat că Joe Biden nu a venit pentru el, Marian Lupu şi Vlad Filat, aş reformula afirmaţia sa: a venit „şi pentru ei”. Asta ca să nu scriu „în mod special pentru aceştia”, deoarece dau semnale clare că Republica Moldova, ca vehicul geopolitic, are… trei viteze pentru mersul înainte şi una pentru sensul opus. Cea din urmă aparţinând lui Voronin.

Şi la discursul, în aer liber, al vicepreşedintelui S.U.A. era de dorit să asiste şi Marian Lupu şi Mihai Ghimpu.

Pentru că, dacă ar fi să stăm strâmb şi să judecăm drept, conform unei logici birocratice, deloc aberante: funcţia executivă a lui Joe Biden, în guvernul american, de adjunct al celui ce este şi liderul miniştrilor S.U.A., respectiv preşedintele S.U.A., ar fi impus ca doar un… vicepremier de la Chişinău să fi fost tot timpul cu vicepreşedintele Americii. Ceea ce, bineînţeles, nu era cazul.

Acum este de domeniul evidenţei că au venit la miting simpatizanţii şi activiştii PLDM. Asta nu este rău. Ci foarte bine. Dar de ce nu au fost prezenţi şi aceia ai celorlalte două partide componente ale A.I.E.?

Era Vlad Filat în campanie electorală, nu ştim noi, şi Joe Biden a venit să îi susţină candidatura?!…

Dincolo de mesajul cald, amical, al vicepreşedintelui superputerii lumii – care nu este deloc un reprezentant de mâna a doua, Joe Biden putând fi, în orice moment, omul care apasă pe butoanele ce trimit spre ţinte clare distrugătoarele rachete nucleare americane -, de „baia de mulţime”, de întâlnirile succesive, separate, organizate cu orgolioşii lideri ai A.I.E., de tămâierile ulterioare ale unor analişti partinici, nu politici, vizând pe actualii guvernanţi de la Chişinău, câteva chestiuni, evitate public, trebuie scrise negru – că aşa şi sunt problemele ţintite de înaltul oaspete – pe alb.

gec_8184

Republica Moldova este pentru America un pas al creării spaţiului integral necesar NATO, pentru a consolida securitatea statelor aliate.

La Departamentul de Stat există o percepţie, mai puţin cunoscută, a celor trei componente ale Alianţei pentru Integrare Europeană. Aceasta ar fi compusă, conform unor experţi în spaţiul ex-sovietic, din:”naţionalişti moldoveni, vorbitori de limbă română” (liberalii lui Mihai Ghimpu), “pragmatişti orientaţi spre afaceri” (simpatizanţii lui Vlad Filat) şi “aripa reformatoare a vechii gărzi a vorbitorilor de limbă rusă” (adepţii lui Marian Lupu).

La Washington D.C. se consideră că – dincolo de inabilitatea de a depăşi blocajul parlamentar, pentru a alege un preşedinte -, liderii A.I.E. au reuşit totuşi să articuleze o viziune a ţării, privind viitorul, care evită, abil, o alegere clară între Moscova şi Bruxelles.

A.I.E. a prezentat perspectivele republicii, la U.E., prin punerea în aplicare a unora dintre reformele necesare alinierii la normele Uniunii Europene, inclusiv asumarea câtorva sacrificii dureroase, pentru a primi sprijinul Fondului Monetar Internaţional, pe timpul crizei economice.

Alianţa pentru Integrare Europeană a luat şi măsuri pragmatice de consolidare a încrederii, pentru a reduce tensiunile cu regiunea separatistă Transnistria, recunoscând că acest conflict prelungit este un obstacol, în continuare, la aspiraţiile europene ale Moldovei.

Provocările la care Republica Moldova va trebui să găsească soluţii, din punctul de vedere al Statelor Unite, nu sunt deloc puţine:

1. identitatea sa – complexă, multietnică;
2. aşezarea acesteia – la o încrucişare istorică a drumurilor utile atât conexiunilor economice, cât şi intenţiilor geopolitice;
3. confruntarea specifică cu problema plecării la muncă, în străinătate, a peste un milion de cetăţeni şi
4. tranzitarea teritoriului naţional de către imigranţi asiatici, doritori să muncească în Europa.

Ţelul sprijinului oferit de S.U.A., celui de-al doilea stat românesc, nu este deloc unul demagogic, ci corespunzător idealurilor promovate constant, de peste Ocean: depăşirea provocărilor enumerate ar putea consolida democraţia din landul dintre Prut şi Nistru, favorizând apariţia unei economii de piaţă prospere.

Aşa ceva nu se obţine cu repetarea unor lozinci, pe holurile parlamentului din Chişinău şi pe micile ecrane. Ci, din punctul de vedere al oficialilor americani, prin combaterea corupţiei endemice, îmbunătăţirea calităţii şi eficienţei serviciilor guvernamentale, combaterea fermă a traficului de „carne vie” şi a reţelelor locale de crimă organizată.

Este timpul ca toţi liderii A.I.E. să înţeleagă, măcar acum, după vizita lui Joe Biden, că primul partener al Republicii Moldova, de acum înainte, ar trebui să fie S.U.A., singurul stat în măsură să ajute, decisiv, guvernarea de la Chişinău, pentru depăşirea blocajului politic, a dificultăţilor economice şi a monologurilor cunoscute pe tema Transnistriei.

Statele Unite ale Americii, în conlucrare cu partenerii europeni, pot oferi stimulente specifice, dar numai cetăţenii Republicii Moldova, depăşind inteligent divizări generate de pasagere orgolii politice, pot fructifica şansa de a fi devenit, din 11 martie 2011, landul cel mai recent integrat, de facto, din punctul de vedere al Washingtonului, în comunitatea euroatlantică.

O partitură pe care cei trei dirijori ai A.I.E., trebuie să o interpreteze in integrum.
Fără dizarmonii penibile.

ACUM, VORONIN ARE DREPTATE…

Nimic nou, pe frontul declaraţiilor politice în capitala celui de-al doilea stat românesc.

După furtuna caracteristică oricărei campanii electorale, s-a aşternut tradiţionala linişte patriarhală la Chişinău.

Cele patru formaţiuni politice parlamentare au intrat în arena supremului forum politic decizional, rezultat în urma alegerilor libere.

Liderii Partidului Democrat nu mai sunt misterioşi. Ci, cu surâsul omniprezent, al victoriei decisive, pe chipurile lor, aureolate de propulsarea şefului acestei formaţiuni politice pe fotoliul ce asigură girarea cârmei statului. Şi ca tacâmul să fie complet, preşedintele de onoare al democraţilor, până mai ieri îngândurat, se confesa acum, fătucelor responsabile cu întrebări stupide, despre zilele petrecute la schi, în România. Incredibil, dar adevărat.

Laborioşi, coechipierii premierului sunt parcă mai atenţi la noua repartiţie a posturilor ministeriale. De altfel, în presa de la Moscova, pe 12 ianuarie se anunţa acceptarea de către Parlamentul Republicii Moldova a demisiei colective a guvernului ce a condus ţara până acum. Nu oricum. Ci cu însoţirea ştirii de o fotografie dinamică a premierului Vlad Filat, semn că Moscova speră într-o colaborare fructuoasă cu Chişinăul.

3highres_00000401880909 FILAT

Cititorii ruşi sunt informaţi că noul guvern, condus tot de Filat, va avea în componenţă o bună parte din foştii titulari ai portofoliilor ministeriale şi va continua să aplice programul aprobat în septembrie 2009, intitulat „Integrare Europeană: Libertate, Democraţie, Prosperitate”. Deci, Moscova a înţeles translaţia, înceată, dar ireversibilă, a celui de-al doilea stat românesc, din spaţiul vetust al Comunităţii Statelor teoretic Independente, în cel competitiv al Uniunii Europene.

În tabăra sută la sută liberală se trăieşte din amintiri şi speranţe. Un remember colectiv fiind nonconformismul şi temeritatea fostului preşedinte interimar al Republicii Moldova. Nu doar cel mai surprinzător şi demn interlocutor al Moscovei, la Chişinău, ci şi unul dintre politicienii privit cu o firească uimire şi simpatie în Occident, al cărui impact public asupra conaţionalilor săi a fost recunoscut prin decernarea unor premii pe cât de simbolice, pe atât de semnificative.

O iluzie amendabilă este aceea a repetării publice obsesive a înţelegerii dintre liderii Alianţei pentru Integrarea Europeană/A.I.E., conform căreia fostul preşedinte interimar ar urma să conducă legislativul de la Chişinău, după alegerea preşedintelui Republicii Moldova. Intenţie onorabilă, dar, după cum realitatea a înfrânt deseori dorinţa, între Prut şi Nistru, până la materializarea acesteia mai este cale lungă!

De data asta, cu toată pofta de retaliere a A.I.E., recunoscută indirect de Vlad Filat, oleacă de dreptate are şi Vladimir Voronin.

untitled

Indiferent câte păcate politice a făptuit până acum şi cu ce efecte negative a condus republica, prin voturile liber exprimate ale unei părţi importante dintre cetăţenii Republicii Moldova, domnul Voronin este şeful partidului de opoziţie, cu o reprezentare deloc neglijabilă în parlament.

Iată de ce iniţial m-a amuzat, apoi m-a pus pe gânduri, jurnalistul care mai că îl soma, pur şi simplu, pe Vladimir Voronin, ca să cedeze voturile necesare, din partida comuniştilor, pentru a fi ales noul preşedinte al ţării şi a fi astfel evitate noi alegeri parlamentare.

Cu tot respectul, pentru distinsul cronicar, aşa ceva nu are nimic în comun cu o democraţie adevărată.

Dacă va fi validată, de viaţă, convingerea lui Voronin, că niciun parlamentar comunist nu va trăda linia partidului său, la alegerea preşedintelui ţării, atunci tot răul produs va fi spre binele Republicii Moldova, care acum parcă ar vrea să rămână în C.S.I., parcă o ia spre UE…

Numai că vremea jumătăţilor de măsură a cam trecut în Europa. Un areal imun la obiceiul „un pas înainte, doi înapoi”, tipic ultimului an de guvernare.

Din acest punct de vedere, Serafim Urechean nu trebuie pus la colţ, atunci când semnalează că actuala formulă a A.I.E. ar putea supravieţui doar un an de zile.

Pentru că una este împărţirea funcţiilor, alta trecerea la reformele aşteptate la Bruxelles. Unele măsuri fiind, în mod obiectiv, de pe acum, impopulare.

Zarurile electoratului au indicat câştigătorii la alegerile parlamentare. Dar un adevărat învingător nu îşi lasă adversarul în ţărână, umilit şi supus oprobiului public. Ci îi întinde o mână, mai ales atunci când interesul naţional o cere.

Dialogul, oricât de dificil şi lung ar fi acesta, fiind tipic democraţiei reale.

Nu dihonia.

EDITORIAL PUBLICAT DE ARENA.MD

SCRISOARE DESCHISĂ CĂTRE PRIMARUL GENERAL AL CHIŞINĂULUI

EDITORIAL PUBLICAT DE ARENA.MD

mihai_ghimpu_imagine1

Epoca, de graţie, a lui Mihai Ghimpu, s-a încheiat. Trist. Dar adevărat.
Frumoasă. Curajoasă. Demnă. Umană.
Cu un semnal uluitor:
”Dă Domnul, Doamne, să fie toţi ca el!”.
Dar… nu vor fi.

Îi dau, acum, dreptate lui Vladimir/Vlad Filat care spunea, într-o emisiune de televiziune, cu calm, relaxat: ”Eu îl înţeleg pe Marian Lupu…”

Dar mesajul premierului Filat a fost primit, cu ostilitate, de echipa electorală a celui care, precum Ion Iliescu, în România, trebuia să fie următorul… primar general al oraşului Chişinău.

Am greşit? Nu. Primarul capitalei ex-republicii sovietice, dintre Prut şi Nistru este, încă, Dorin Chirtoacă. Acuzabil de multe. Inclusiv de pasivitate, la referendumul prezidenţial! Oare de ce?!…

Primarul general din Chişinău, este mai marele peste gubernia lui Plahotniuc, Excelenţa Sa, Maaaaaaaaaaaaaarian Lupu!

marian-lupu

O jignire? Nicidecum!

Ne uităm la cifre?

Populaţia reală a fostei republici sovietice dintre Prut şi Nistru – teritoriu răpit, samavolnic, după o înţelegere laşă, cu naziştii, prin forţa armelor şi superioritatea numerică a Armatei Roşii/Sovietice – este, conform datelor oficiale, de aproximativ, 3.564.000 locuitori. Corect?

Aici nu sunt incluşi cei 555.347 locuitori ai Transnistriei.

Nici nu este cazul.

Rusia are dreptate!

Transnistria nu a fost – niciodată! – teritoriu românesc.

Şi nu discutăm perioada, controversată, a celui de-al Doilea Război Mondial.

Federaţia Rusă, preşedintele Dmitri Medvedev şi premierul Vladimir Putin au tot dreptul, istoric, să reconfigureze viitorul unui teritoriu care a fost, este şi va fi rusesc.

Dar, asta nu îi conferă, primarului general din Chişinău – cu tot entuziasmul reîntoarcerii sale, la manşa aeronavei, teoretic europene, simbolic ştampilată MD. – dreptul de a călca în străchini.

De ce primar general?

Domnule Marian Lupu, am câteva veşti nedorite pentru auzul/ audienţa/ senectutea dumneavoastră. Le luăm pe rând?

Pentru început ar fi câteva date oficiale:” Populația de 1.944.367 de locuitori, la 1 ianuarie 2009, face ca Bucureștiul să fie al șaselea oraș ca populație din Uniunea Europeană. În fapt, însă, Bucureștiul adună zilnic peste trei milioane de oameni, iar specialiștii prognozează că, în următorii cinci ani, totalul va depăși patru milioane. La acestea se adaugă faptul că localitățile din preajma orașului, care vor face parte din viitoarea Zonă Metropolitană, însumează o populație de aproximativ 430.000 de locuitori”.

Ce înţelegem din acest enunţ?

Cu tot respectul, în România sunteţi… egalul lui Sorin Oprescu, primarul general, al metropolei europene numită Bucureşti.

Un primar. Şi atât.

Dar Mihai Ghimpu?

El era un simbol!

Curat. Credibil. Cu o căldură sufletească care nu a mai fost, şi nici nu va mai fi, multă vreme, în gubernia lui Plahotniuc. Am greşit?

Mă scuzaţi!

O secundă am mai avut iluzia că firmanul de premier l-a primit cel mai cinstit om de afaceri, mândria existenţei dumneavoastre politice, şansa nereîntoarcerii la comunişti, capul de pod al Răsăritului modern la Chişinău – europeanul vice, de la noul Parlament, Luminăţia Sa, Plahotniuc. Iluzia. Dar nu şi convingerea…

Următoarea veste, într-adevăr proastă, este că aţi comis prima greşeală strategică, în scurtul dumneavoastră mandat. Ultimul.

Aţi pomenit – sau mi s-a părut? – de prelungirea Tratatului cu Rusia Imperială?

Cât de naiv sunteţi, Excelenţă!

Pot să vă dau un sfat? Mă scuzaţi. O sugestie?

Rog, respectuos, să solicitaţi o informare, în flux continuu, privind relaţia Chinei, cu Statele Unite ale Americii.

Exact. Nu a Republicii Moldova.

Îmi îngăduiţi o întrebare?

Păi, zic şi eu, dacă ditamai preşedintele Republicii Populare Chineze, Excelenţa Sa, Hu Jintao, se duce, cu inima strânsă, la Washington D.C., pe 19 ianuarie a.c., unde va fi primit, cu fast, la Casa Albă, dar va fi luat ulterior la întrebări, dure, vizând situaţia din Peninsula Coreea, aprecierea nefirească a yuanului, în raport cu dolarul şi ofensiva comercială a mărfurilor chineze, pe piaţa internă americană, întreb şi eu, ca Rică Venturiano, pe ce vă bazaţi când credeţi că Uniunea Europeană – care nu are nici în clin, nici în mânecă, cu Comunitatea Statelor Independente -, va tolera prelungirea tratatului stalinist cu Kremlinul?

Sau aveţi iluzia, de sorginte oarecum… democrată, că o să mai aveţi parte de două mandate, la Chişinău, garantate, în acest mod, de Uniunea Fostelor State Sovietice?

Lista veştilor reale, nu bune, ci negative, continuă. Pentru dumneavoastră.

Aţi mizat pe slăbiciunea României?

Pentru consilierea exclusivă a dumneavoastră am să vă redau, din memorie, un dialog între un ofiţer român şi un înalt decident militar din comandamentul american situat în Florida, în localitatea la Tampa:

“- Câţi militari profesionişti aveţi rulaţi, prin teatrele de operaţii?

– Oficial?

– Real.

– Peste 10.000.

– Cu ei, în câte ore preluaţi controlul Budapestei?

– Fără intervenţia unor terţe ţări…în 24 de ore.

– În total?

– Da. Şi fără victime colaterale.

– Dar, teoretic, simulând situaţia, câte ore ar trebui trupelor române pentru a prelua controlul… Sofiei?

– Real?

– Da.

– Mai puţin de 24 de ore. Cu condiţia ca Forţele Terestre Române să nu fie obligate să acţioneze pe două direcţii ofensive…

– Domnule colonel, ipotetic, între noi, dacă Occidentul ar agrea, tacit, eliberarea teritoriului dintre Prut şi Nistru, de cât timp aţi avea nevoie…

– Este o provocare? Nu am mandat pentru un asemenea răspuns.

– Este doar o estimare. Eu sunt în posesia prognozei Comandamentului Central American – CENTCOM.

– Nu am mandat să mă pronunţ.

– Totuşi…sunteţi un om capabil…

– Sunt conştient că dialogul nostru este înregistrat…

– Bună gluma. În cât timp?

– …

– Aştept…

– Ca de la militar, la militar?

– Da.

– Contând pe sprijinul oficial al partenerului strategic?

– Da!

– Cu titlu personal, fără să implic ţara mea…

– Da…

– În cinci ore.

– Toată Basarabia?

– Domnule general! Sunt fraţii noştri! Iar Armata României nu este forţă de ocupaţie, precum cea sovietică…”

Vestea bună, pentru preşedintele interimar Marian Lupu, este că generaţia tânără din România refuză să se raporteze la landul dintre Prut şi Nistru ca la altceva decât la un areal unde junele îşi doresc o noapte de dragoste cu Vladimir Putin, iar bărbaţii, de la oraş, un post în structura KGB/FSB!…

României de azi, în termeni reali, “i se fâlfâie” nu numai de Basarabia, ci şi de Franţa coruptului preşedinte Nicolas Paul Stéphane Sárközy Nagy Bócsai.

Vestea rea, pentru rusofilii, din Chişinău, este că exact peste şase luni, Barack Obama, preşedintele Statelor Unite, va trebui să dea satisfacţie republicanilor, care au o reprezentare dominantă în Congresul S.U.A..

Vrea Obama al doilea mandat prezidenţial?!

Precum Marian Lupu primul an de interimar…

Atunci va fi vremea marilor alegeri!

Intervenţie militară în Iran, sau retragere “benevolă” a preşedintelui Ahmadinejad, de la şefia statului Iranian? Aprecierea progresivă a yuanului – moneda naţională chineză – sau măsuri economice dure, împotriva Chinei, adoptate de majoritatea republicană, din Congresul SUA?…

Bun!

Şi Republica Moldova?

Mă rog pentru clipa în care „vulturii republicani” vor mandata pe ambasadorul american, în Consiliul de Securitate al O.N.U. să afirme:

– Aşa cum Republica Democratică Germană s-a integrat în Germania actuală, aşa şi Republica Moldova se va putea uni cu România. Se opune cineva?…

~