UN PATRIOT – DR. MOBASHER ABDALLA

Înainte de a intra în studioul de emisie al Antenei 3, pe 3 februarie a.c., la ora 15.00, am avut oportunitatea de a sta de vorbă cu celălalt invitat, la aceeaşi emisiune, dr. Mobasher Abdalla, vicepreşedintele Asociaţiei Egiptenilor din România.

Un bărbat pedant. Sensibil. Atent la interlocutor. Abia reîntors din Egipt. Nedormit. Emoţionat. Cu bucuria de a fi adus cu el tricolorul egiptean. Pe care a scris cuvintele PROTEJAŢI EGIPTUL.

Ochii îi alergau de la telefonul mobil, la televizorul din faţa noastră. Nu era cazul să pun nicio întrebare. Suferea pur şi simplu. Aproape cu ochii în lacrimi îmi spunea că nu înţelege cum s-a ajuns la violenţă în ţara sa.
Îmi relata cum a văzut simplii comercianţi care ofereau, cu drag, fructe militarilor de pe blindatele armatei egiptene, postate în diferite locuri ale metropolei Cairo.

I-am spus că am avut ocazia să întâlnesc ofiţeri egipteni. Pe care i-am apreciat pentru seriozitatea şi sobrietatea cu care se raportau la interlocutorii străini. Când l-am întrebat dacă ştie că armata ţării sale se află pe locul 10 în lume, din punctul de vedere al efectivului actual – 486.000 combatanţi, gata pentru luptă, din care aproape jumătate sunt dislocaţi în garnizoana Cairo – a recunoscut că nu are aceste informaţii, din domeniul militar, dar chipul i s-a luminat pentru că un necunoscut, ca mine, avea cuvinte de preţuire, pentru militarii ţării sale.

În mod repetat a ţinut să îmi spună că acum contează un singur lucru. Apărarea Egiptului. Nu mai contează cine va fi la putere. Dar ţara sa trebuie să rămână aşa cum o ştie toată lumea. O oază a turismului. Un stat unde oamenii ştiu să se comporte civilizat. Se întreba, retoric, cu voce tare, de unde au apărut cei care au provocat violenţe.

Simţeam durerea în vocea sa. Mă privea cu ochii tentaţi să fie adumbriţi de lacrimi demn temperate. I-am relatat cum i-am cunoscut pe arabi, în Irak. Şi de ce le respect modul lor de a fi, într-o lume bulversată de un haos economic – deloc întâmplător.

Apoi am intrat în studiou. I-a impresionat pe toţi cu drapelul naţiunii sale, pe care l-a ridicat în dreptul inimii, pentru a arăta cât de mult îi doare pe conaţionalii lui momentul de grea încercare, demarat acum zece zile şi devenit tragic în ultimele confruntări, pe străzile din Cairo.

A surprins pe toţi, inclusiv pe telespectatori, cu mesajul său direct către preşedintele Hosni Mubarak, căruia i-a reamintit că a condus trei decenii ţara, că a făcut şi lucruri bune pentru popor, dar acum a venit timpul să îşi ia o… vacanţă, să lase locul celui ce va fi desemnat învingător la alegerile prezidenţiale.

Nu am mai văzut, din decembrie 1989, un om care să tremure la propriu, sincer, pentru soarta ţării lui. Dr. Mobasher Abdalla a impus atâta respect şi simpatie în studiou, de la prezentatoare, la cameramani şi la alţi teleaşti, aflaţi pe platou, încât numai sosirea momentului programat pentru publicitate a stopat admiraţia românilor, ce erau martori la o confesiune făcută din dragoste de patrie.

Domnul Abdala mi-a reamintit, prin conduita sa, ce îmi spunea, anul trecut, un ofiţer egiptean, aşa, într-o doară:“Fă-ţi datoria şi nu te teme de nicio răzbunare.”

Dr. Mobasher şi-a făcut-o. Cu prisosinţă.
Un patriot rănit sufleteşte de cumpăna ţării sale.
Dar demn.

MATERIAL ACCESAT DE DIRECTORATUL COMUNITĂŢII INFORMATIVE

DOUĂ PENSII

Ei bine, stimate cititor, al acestor insignifiante rânduri-gânduri, umilul scrib al cuvintelor care urmează, vânturate în colbul nimicniciei vremurilor pe care le trăim, este beneficiarul a două pensii…militare!

Ambele sosite în aceeaşi zi.

Incredibil, dar adevărat.

Prima este datată 31.12.2010 şi îmi aducea la cunoştinţă că voi beneficia – în urma recalculării pensiilor militare, în baza Legii 119/2010 -, de 39,54% din cuantumul iniţial al venitului lunar, asigurat mie, ca rezervist, până în decembrie 2010.

A doua, sosită în aceeaşi zi, cu acelaşi număr, dar datată 12 ianuarie 2011, mă informa că „examinând actele din dosarul de pensionare cu mandatul nr…. se constată următoarele”, adică un cuantum total diferit, respectiv 92,56% din pensia lunii decembrie!

Măi să fie!
Aceeaşi Mărie, cu altă pălărie?

Păi nu am avut eu ocazia să fiu partener de dialog, în acelaşi studiou, al postului TV Antena 3, cu onorabilul Marian Sîrbu, liderul aparent al uniunii refugiaţilor, din partidele de opoziţie, la coaliţia de guvernământ, şi acesta se grăbea să îmi spună că am primit în ianuarie pensia mică – la nivelul de 39,54% – pentru că, vezi Doamne, nu aveam stagiul complet?

Eu unul trecând în rezervă la 53 de ani, în condiţiile când aveam ani buni echivalaţi cu câte 1,5 ani de muncă, ca urmare a dificultăţilor profesionale asumate conştient în acea perioadă.

Şi atunci? De unde vine minunea?

Păi de la o practică, neoficială, de identificare a celor care, prin intermediul Internetului, sau al apariţiilor publice, la posturi de televiziune şi radio, condamnă modalitatea abuzivă, discreţionară, a actualului regim politic, de a recalcula pensiile militare.

Acestora li se recalculează rapid, cu prioritate, cuantumul aproximativ al noii pensii, fie pentru a-i determina să tacă, fie pentru a putea fi contracaraţi telefonic, de acelaşi atemporal purtător de cuvânt, care ar fi menit să le condamne public ipocrizia, spre satisfacţia menestrelului apărării, mister Gabriel Oprea!

Vestea proastă pentru iniţiatorii acestei loterii speciale, pentru anumiţi pensionari militari?

Nu mi-au luat în calcul 8 ani şi 9 luni, pentru care sunt sesizate oficial două instituţii de referinţă ale statului – Serviciul Istoric al Armatei şi Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră – care are arhiva fostului Comandament al Trupelor de Grăniceri.

Şi uite aşa, Comisia de Contestaţii a Deciziilor de Pensie va fi obligată să îmi mai recalculeze pensia, de două ori…

Motiv pentru aplaudacii lui Gabriel Oprea şi suita lui de Caţavenci, de a afirma că datele prezentate de mine nu fac decât să confirme grija acestui partid-brichetă pentru pensionarii militari. Cei aleşi să meargă ca berbecii, nu la tăiere, ci la votare, unde musai să consolideze fotoliile actualilor guvernanţi.

Ei bine, o minune similară nu s-a produs cu camarazii care nu şi-au exprimat, în presă, la radio şi televizor dezgustul pentru degradarea condiţiei lor umane, din ordin politic.

Până la acest moment, din viaţa mea, receptasem deja reuşita puterii de a rupe, tacit, majoritatea covârşitoare a subofiţerilor, ofiţerilor şi generalilor – prin recalculări…pozitive – de colegii cu pensii mutilate abuziv.

Acum m-am convins de perfidia unei puteri căreia a început să i se facă frică şi de vocile care nu fac decât să exprime adevărul.

Şi nu ia decât măsuri favorabile propriilor formaţiuni politice, exploatabile, pe plan propagandistic, la următoarea campanie electorală.

Între cele „Două lozuri”, ale lui Lefter Popescu, şi cele „Două pensii”, ale mele, este o diferenţă ca între Ion Luca Caragiale şi Gabriel Oprea.

În defavoarea cui? Ştiţi dumneavoastră.