AMERICA IA PULSUL ARABIEI SAUDITE

Agenţia Associated Press a semnalat motivaţiile vizitei secretarului apărării Robert Gates, în capitala Arabiei Saudite. Miercuri, 6 aprilie a.c., convorbirile demnitarului american cu regele Abdullah sunt focalizate pe revoltele din Orientul Mijlociu şi eforturile conducerii actuale a Iranului de a exploata, în favoarea sa, aceste demonstraţii de masă. Nu în ultimul rând vor fi discutate detalii ale modernizării apărării saudite antiaeriene, împotriva rachetelor iraniene.

Relaţiile dintre Statele Unite şi regatul saudit au fost vizibil afectate de faptul că, pe timpul revoltei din Egipt, preşedintele Barack Obama a preferat să se dispenseze de un aliat fidel, de decenii, precum Hosni Mubarak, cu care S.U.A. a avut, până atunci, solide relaţii militare şi diplomatice.

În relaţia S.U.A.-Arabia Saudită, mai există şi dependenţa americană de petrolul din această ţară.

Robert Gates a recunoscut, la postul TV NBC, că anumite tensiuni persistă în dialogul cu partenerii saudiţi, dar „este o mare exagerare afirmaţia că am ajuns la o ruptură a colaborării noastre. Avem o puternică cooperare militară. Şi, după cum ştiţi, saudiţii tocmai au făcut una dintre cele mai mari achiziţii de armament american, din istorie.”

Este vorba de anunţarea, toamna trecută, a unui acord în valoare de 60 miliarde de dolari, în baza căruia saudiţii vor cumpăra 84 de avioane – noul model F-15 – şi 190 de elicoptere. În plus vor moderniza 70 de aeronave militare, pe care le au deja în dotarea propriilor forţe aeriene.

Tranzacţia mai include livrarea, de către americani, a unei game variate de rachete, bombe şi alte echipamente militare – care să contracareze posibilele atacuri iraniene.

Temerea saudiţilor – ai căror lideri sunt sunniţi, ca şi majoritatea populaţiei – are în vedere ostilitatea tradiţională faţă de şiiţi, precum conducătorii religioşi de la Teheran.

Realitatea este că protestele limitate, derulate în Arabia Saudită, au avut loc, în principal, în provinciile estice, bogate în petrol, unde locuiesc şiiţi.

Conform unui oficial de la Pentagon, care a dorit să nu i se dezvăluie identitatea, este puţin probabil ca situaţia internă, din regatul saudit, să fie discutată la primirea lui Gates de către monarhul acestei ţări.

Secretarul american al apărării are mandat să îl asigure pe regele Abdullah că menţionatul contract, de 60 miliarde de dolari se va desfăşura conform programului stabilit de comun acord.

Astfel, Robert Gates va putea aborda şi problema achiziţionării, de către saudiţi, a noii versiuni a rachetelor antiaeriene, de tipul „Patriot.”

Gates va face referiri şi la un sistem american de apărare mult mai sofisticat, menit a lovi şi distruge, la mare înălţime, rachetele balistice cu rază lungă de acţiune.

Emiratele Arabe Unite au fost deja de acord să cumpere acest sistem ultramodern.

Oferta făcută acum Arabiei Saudite, după acceptarea uneia similare de către emirate, confirmă planul mai larg, al Statelor Unite, de a îmbunătăţi apărarea antiaeriană a statelor arabe din Golful Persic, împotriva probabilelor atacuri iraniene.

Tema principală a întrevederii lui Gates cu regele saudit va fi dosarul iranian. Cu cele două componente: ambiţiile nucleare ale Teheranului şi dorinţa Iranului de a extinde aria sa de influenţă, în lumea arabă, prin intermediul revoltelor în curs de desfăşurare, ca şi al acelora ce mocnesc în alte state din zonă.

Asperităţile ivite în relaţia dintre Washington D.C. şi Riad s-au accentuat pe timpul revoltei din Bahrain, unde o dinastie regală sunnită conduce o populaţie în care majoritari sunt şiiţii.

Saudiţii nu uită că răsturnarea, de către S.U.A., în 2003, a regimului sunnit al lui Saddam Hussein, a determinat accederea la putere a actualului premier al Irakului, Nouri al-Maliki, un şiit.

Regele Arabiei Saudite este convins că numai recursul la manu militari va stabiliza situaţia din Bahrain, va proteja monarhiile din Golful Persic, va descuraja intenţiile Iranului şi va menţine obedienţa saudiţilor de origine şiită.

Cât de decişi sunt saudiţii, ca să se menţină pe această linie dură? Răspunsul l-au primit americanii luna trecută. Astfel, pe 14 martie, la numai 48 de ore după vizita lui Robert Gates la regele Bahrainului, Arabia Saudită a trimis un contingent de 1000 de militari în acest mic regat, la cererea guvernului local, pentru a sprijini acţiunea forţelor interne de securitate.

Faptul că Statele Unite nu au comentat această mişcare disuasivă a fost intepretat ca un sprijin implicit al deciziei saudiţilor.

Interesul american fiind să relanseze relaţiile bilaterale cu Arabia Saudită.

MOARTEA ULTIMULUI INFANTERIST

Întâmplarea face ca la idele acestui martie, ultimul infanterist american, din Primul Război Mondial, Frank Buckles, să fi fost înhumat în Cimitirul Naţional Arlington.

SPRE TRIPOLI, PRIN EST…

Agenţia de presă Associated Press a transmis, din Caracas,
capitala Venezuelei, esenţa unei luări de poziţie a preşedintelui
acestei ţări, Hugo Chavez, făcută în ultima zi a lunii februarie 2011.

Chavez a declarat că nu va condamna conduita lui Muammar Gaddafi
şi a avertizat opinia publică, din ţara sa,
că Statele Unite ale Americii pregătesc
o invazie a Libiei.

Într-un discurs televizat –
ce a devenit o obişnuinţă pentru compatrioţii săi,
care îi cunosc apetitul pentru a fi mai tot timpul pe micul ecran -,
preşedintele Hugo Chavez nu a ezitat să afirme:
“O campanie de minciuni a fost declanşată la adresa Libiei.
Eu nu îl voi condamna pe Gaddafi.
Aş fi un laş să condamn pe cineva care îmi este prieten.”

În opinia şefului de stat venezuelean,
guvernul american este în spatele acestei campanii.

Chavez ştie că numeroase ţări au condamnat
măsurile represive luate de preşedintele Libiei.
pentru a înfrânge revolta conaţionalilor săi:
“probabil că ei au informaţii de care noi nu dispunem.”

Preşedintele Venezuelei a condamnat S.U.A.,
pentru trimiterea de forţe navale şi aeriene în apropierea Libiei
şi sprijinirea discuţiilor menite a institui o zonă de interdicţie
a curselor aeriene asupra teritoriului libian.

Hugo Chavez a avertizat telespectatorii
că oficialii americani se pregătesc să invadeze Libia.

Reacţia preşedintelui este una firească,
dacă avem în vedere că atât el, cât şi Gaddafi,
s-au apropiat, unul de altul,
ca urmare a opoziţiei lor constante
faţă de aspectele ofensive ale politicii externe americane.

Prin avertismentul său, preşedintele Chavez
nu face decât să confirme public
ceea ce a început să devină o posibilă soluţie,
în comunitatea euroatlantică.

Va fi sau nu –
conform dezminţirilor oficiale, de la Washington D.C. -,
o intervenţie militară în Libia?

Se pregăteşte debarcarea puşcaşilor marini americani,
pe coasta estică a litoralului libian?

Acolo fiind un cap de pod sigur,
controlat de rebelii libieni,
aflat la graniţa cu Egiptul,
unde actualul regim militar este unul pro-american.

Conştient de viteza cu care evoluează lucrurile, Serghei Lavrov,
ministrul de externe al Rusiei, a făcut un apel la limitarea reacţiilor internaţionale
la sancţiunile O.N.U..

Evenimentele par însă să se defăşoare mai rapid
decât reacţionează marile cancelarii europene.

Ochii tuturor fiind îndreptaţi acum spre Pentagon.
Care, de regulă, când tace public, acţionează de facto.