Posts tagged: SERAFIM URECHEAN

ACUM, VORONIN ARE DREPTATE…

Nimic nou, pe frontul declaraţiilor politice în capitala celui de-al doilea stat românesc.

După furtuna caracteristică oricărei campanii electorale, s-a aşternut tradiţionala linişte patriarhală la Chişinău.

Cele patru formaţiuni politice parlamentare au intrat în arena supremului forum politic decizional, rezultat în urma alegerilor libere.

Liderii Partidului Democrat nu mai sunt misterioşi. Ci, cu surâsul omniprezent, al victoriei decisive, pe chipurile lor, aureolate de propulsarea şefului acestei formaţiuni politice pe fotoliul ce asigură girarea cârmei statului. Şi ca tacâmul să fie complet, preşedintele de onoare al democraţilor, până mai ieri îngândurat, se confesa acum, fătucelor responsabile cu întrebări stupide, despre zilele petrecute la schi, în România. Incredibil, dar adevărat.

Laborioşi, coechipierii premierului sunt parcă mai atenţi la noua repartiţie a posturilor ministeriale. De altfel, în presa de la Moscova, pe 12 ianuarie se anunţa acceptarea de către Parlamentul Republicii Moldova a demisiei colective a guvernului ce a condus ţara până acum. Nu oricum. Ci cu însoţirea ştirii de o fotografie dinamică a premierului Vlad Filat, semn că Moscova speră într-o colaborare fructuoasă cu Chişinăul.

3highres_00000401880909 FILAT

Cititorii ruşi sunt informaţi că noul guvern, condus tot de Filat, va avea în componenţă o bună parte din foştii titulari ai portofoliilor ministeriale şi va continua să aplice programul aprobat în septembrie 2009, intitulat „Integrare Europeană: Libertate, Democraţie, Prosperitate”. Deci, Moscova a înţeles translaţia, înceată, dar ireversibilă, a celui de-al doilea stat românesc, din spaţiul vetust al Comunităţii Statelor teoretic Independente, în cel competitiv al Uniunii Europene.

În tabăra sută la sută liberală se trăieşte din amintiri şi speranţe. Un remember colectiv fiind nonconformismul şi temeritatea fostului preşedinte interimar al Republicii Moldova. Nu doar cel mai surprinzător şi demn interlocutor al Moscovei, la Chişinău, ci şi unul dintre politicienii privit cu o firească uimire şi simpatie în Occident, al cărui impact public asupra conaţionalilor săi a fost recunoscut prin decernarea unor premii pe cât de simbolice, pe atât de semnificative.

O iluzie amendabilă este aceea a repetării publice obsesive a înţelegerii dintre liderii Alianţei pentru Integrarea Europeană/A.I.E., conform căreia fostul preşedinte interimar ar urma să conducă legislativul de la Chişinău, după alegerea preşedintelui Republicii Moldova. Intenţie onorabilă, dar, după cum realitatea a înfrânt deseori dorinţa, între Prut şi Nistru, până la materializarea acesteia mai este cale lungă!

De data asta, cu toată pofta de retaliere a A.I.E., recunoscută indirect de Vlad Filat, oleacă de dreptate are şi Vladimir Voronin.

untitled

Indiferent câte păcate politice a făptuit până acum şi cu ce efecte negative a condus republica, prin voturile liber exprimate ale unei părţi importante dintre cetăţenii Republicii Moldova, domnul Voronin este şeful partidului de opoziţie, cu o reprezentare deloc neglijabilă în parlament.

Iată de ce iniţial m-a amuzat, apoi m-a pus pe gânduri, jurnalistul care mai că îl soma, pur şi simplu, pe Vladimir Voronin, ca să cedeze voturile necesare, din partida comuniştilor, pentru a fi ales noul preşedinte al ţării şi a fi astfel evitate noi alegeri parlamentare.

Cu tot respectul, pentru distinsul cronicar, aşa ceva nu are nimic în comun cu o democraţie adevărată.

Dacă va fi validată, de viaţă, convingerea lui Voronin, că niciun parlamentar comunist nu va trăda linia partidului său, la alegerea preşedintelui ţării, atunci tot răul produs va fi spre binele Republicii Moldova, care acum parcă ar vrea să rămână în C.S.I., parcă o ia spre UE…

Numai că vremea jumătăţilor de măsură a cam trecut în Europa. Un areal imun la obiceiul „un pas înainte, doi înapoi”, tipic ultimului an de guvernare.

Din acest punct de vedere, Serafim Urechean nu trebuie pus la colţ, atunci când semnalează că actuala formulă a A.I.E. ar putea supravieţui doar un an de zile.

Pentru că una este împărţirea funcţiilor, alta trecerea la reformele aşteptate la Bruxelles. Unele măsuri fiind, în mod obiectiv, de pe acum, impopulare.

Zarurile electoratului au indicat câştigătorii la alegerile parlamentare. Dar un adevărat învingător nu îşi lasă adversarul în ţărână, umilit şi supus oprobiului public. Ci îi întinde o mână, mai ales atunci când interesul naţional o cere.

Dialogul, oricât de dificil şi lung ar fi acesta, fiind tipic democraţiei reale.

Nu dihonia.

EDITORIAL PUBLICAT DE ARENA.MD

NOAPTEA LUI IGOR DODON

Noapte de noiembrie, la Chișinău. Igor Dodon este chemat la Vladimir Voronin:

– Dragul meu Igor, calvarul s-a terminat. Am învins! Iată de ce nu avem timp de pierdut. Motiv pentru care am decis. Tu vei fi noul premier!

– Mă uluiți!

– E pe merit. E pe merit. Pe meritul tău. Om tânăr. Familist. Cu frica lui Dumnezeu. Lumea de la noi te știe. De la televizor. De când ai fost lângă mine. Și cu mine. Cumpătat. Vertical. Deschis spre lumea nouă. Opțiunea mea va fi bine primită la Moscova.

– Vă mulțumesc pentru încredere. Dar nu avem majoritatea!

– O să o avem. Da. O vom avea.

– Cu cine?

– Cu acela care va veni mai repede la mine și va accepta o ofertă pe care nu o poate refuza.

– Președintele Parlamentului?!

– Igor, ești un om isteț. Ești isteț. Dar asta o iau ca pe o glumă. Tătucu’ Parlamentului voi fi eu. Că doar aşa voi superviza toate legile noi, propuse de tine, ca să ne aliniem mai repede la exigenţele Comunităţii Statelor Independente. Acolo suntem şi vom rămâne. Sper că asta ţi-e clar…

– Şi preşedintele republicii?

– Va rămâne o funcţie reprezentativă. Medalii, poze, vizite, nimic concret. Tu vei fi vioara întâi. Ca şef al Executivului nostru. Dacă Marian Lupu face frumos, adică ia notiţe ca pe vremuri şi îmi ascultă sugestiile, atunci al lui este postul. Dacă Vlad Filat, cu binecuvântarea omologului rus va veni la mine, majoritatea noastră va fi mai solidă, iar el încântat că va fi astfel ales preşedintele statului moldovenesc. Chiar aşa. Să nu uiţi sintagma asta! Noi nu suntem al doilea stat românesc. Clar?

D537C83E-3B11-4498-9CD7-BC3331D3A78C_mw800_mh600_s

– Nu mi-e clară componenţa guvernului…

– Noi vom prelua funcţiile cheie. Şefia guvernului. Armata. Internele. Serviciile secrete. Cine ni se alătură, în funcţie de cum se comportă, mai vedem ce le oferim.

– Şi atunci unde-i contribuţia mea?

– Care contribuţie? Ce contribuţie? De unde şi până unde?

– Păi nu aţi decis să fiu premier?

– Da. Eu ascult. Eu ascult. Eu ascult. Şi ce-i cu asta?

– Am şi eu o variantă de organigramă guvernamentală. Şi mă gândesc la nişte oameni, experţi potriviţi pentru ministere cu greutate.

– Poţi să o ai. Să o ai, de ce nu? Dar, deocamdată faci cum zic eu. A cui este victoria?

– A noastră.

– Vorba vine. Vine vorba. A mea! Crezi că mi-a fost uşor să văd cum ista…interimarul arăta moldovenilor simpli ce penumbre a găsit el prin prăvălia mea?

– Bun. Dar… acum va fi în opoziţie…

– O să mai vedem. Mai vedem. Că nu am câştigat alegerile, ca să consolidăm democraţia!

– Dar, ce, Doamne iartă-mă?

– Autocraţia!

– Autocraţia cui?

– Poftim întrebare! Ista…

– A mea? Nici nu mă gândesc la aşa ceva…

– A mea! Şi mă gândesc din 2009 la aceasta!

– Vladimir Nicolaievici, nu ar fi mai bine să ne bucurăm acum, decât să ne supărăm pe ce a fost?

– Igor Dodon, când erai prim-viceprim-ministru şi ministru al economiei şi comerţului în guvernul condus de Zinaida Greceanîi parcă erai mai supus. Mai supus, nu?

– Şi cu Uniunea Europeană ce facem?

– Ce fac şi americanii!

-…!?

– Le vorbim frumos, îi gâdilăm şi ne vedem de ale noastre…

– Şi cu opoziţia?

– Urechean se va pensiona. Pe Ghimpu îl trimitem la Bruxelles, la reciprocitate, că aşa a făcut şi el cu mine.

– Şi tinerii?

– Occidentul este primitor cu ei.

– Şi România?

– Îi faci o vizită omologului de la Bucureşti, vezi cum ascultă el de tătucul lor şi faci la fel, la întoarcere.

– Şi…

– Gata, cu politica! În cinstea Victoriei să ciocnim o votcă!

– Vladimir Nicolaievici, aş prefera o şampanie, doar o să vină şi presa.

– Şampania rămâne după instalarea ta ca premier. Ca premier, da?…

…m-am trezit brusc. Totul a fost un vis. Un vis? Sau un coşmar?

RÂNDURI-GÂNDURI PRELUATE DE ARENA.MD

BĂTĂLIA PENTRU TIMONA REPUBLICII MOLDOVA

Cred că, în aceste zile, un singur om politic jubilează, îşi freacă mâinile de bucurie şi rosteşte încântat – culmea, în limba română – cuvintele: ”Întărâtă-i drace!” Este cel care ştie că nu va fi nici preşedintele Parlamentului, nici premierul guvernului. Cu atât mai puţin, nu va reveni pe scaunul prezidenţial. Este vorba de Vladimir Voronin.

Voronin(3)

Ceea ce n-au reuşit locţiitorii săi, tensionaţi şi roşii în obraji, – cu răspunsurile lor defensive, eliptice, deloc credibile, la diferite acuzaţii lansate pe micul ecran, la adresa formaţiunii comuniste -, respectiv zdruncinarea unităţii Alianţei pentru Integrarea Europeană, par să izbândească unii dintre actualii lideri ai acestei coaliţii pro-europene.

Voronin, a cărui inteligenţă politică nu o subestimează nimeni, este conştient că alegerile parlamentare, dacă lumea iese la vot, îi vor oferi o singură satisfacţie. Partidul comunist va avea cele mai multe mandate de parlamentar. Dar nu va deţine majoritatea.

3E3E3618 lupu

Lor, comuniştilor, nu le rămâne decât să spere în ruperea A.I.E.. Şi primul motivat să o facă va fi Marian Lupu. Cel care mai are iluzia, din păcate pentru el, dar şi pentru simpatizanţii partidului său, că se va repeta înţelegerea iniţială, din cadrul A.I.E., cu Ghimpu, în fruntea Parlamentului, Filat la cârma Executivului de la Chişinău şi el, liderul Partidului Democrat din Moldova, proţăpit pe fotoliul părintelui său spiritual – Vladimir Voronin. O asemenea minune nu se va întâmpla, din mai multe motive.

DSC_0084_1filat

Cel puţin la ora actuală, Vlad Filat – care aspira la preşedinţie – a înţeles că, până la urmă, două variante pragmatice pot genera concesii din partea celorlalţi lideri ai A.I.E.. Nu candidatura sa, pentru că nu o va accepta preşedintele P.D.M. După cum nici el nu o va agrea pe a lui Marian Lupu.

2010_09_29_2010.09.29_Leanca1

De aceea a şi fost lansată, în presă, ideea unui om de consens, precum ministrul de externe, Iurie Leancă. Care tocmai “a dat cu bâta în balta N.A.T.O.”, afirmând că trebuia ca preşedintele Mihai Ghimpu să se consulte cu el, pe marginea scrisorii trimise la Bruxelles!

O afirmaţie sustenabilă doar dacă ar fi avut expertiză pe zona Alianţei Nord-Atlantice. Dar nu o are! Dovadă iluzia că documentul trimis de preşedinte nu trebuia prezentat opiniei publice fără acordul destinatarului. Probabil că ministrul confundă N.A.T.O. cu C.S.I.! Nu era vorba de un document discutat cu lideranţa Alianţei, ci de o iniţiativă prezidenţială, care trebuia mediatizată din două motive clare.

12ghimpu

Atenţionarea, şi pe această cale, a liderilor statelor membre ale N.A.T.O., care se întâlnesc la finele acestei săptămâni în Lisabona. Acolo urmând a fi organizată şi o reuniune a Consiliului N.A.T.O.-Rusia, ce prevede şi “discutarea altor chestiuni de securitate, de interes bilateral.” Avantaj – Mihai Ghimpu.

Sensibilizarea opiniei publice, din Republica Moldova, asupra recurgerii, de către şeful statului, la o modalitate neutilizată, până acum, la Chişinău, de înaintare a unei propuneri, ce-i drept temerară, la nivelul conducerii N.A.T.O., privind o situaţie ce nu mai poate continua în Transnistria. Avantaj – Mihai Ghimpu.

Candidatura lui Marian Lupu, fiind privită cu temeinice rezerve şi la Washington D.C., nu doar la Bruxelles, cea a lui Iurie Leancă fiind compromisă de declaraţia propagandistică menţionată, rămâne opţiunea consensului spre „răul cel mai mic”.

După tratative îndelungate, cu funcţii dur negociate, între componentele A.I.E., cel cunoscut pentru poziţia nu doar pro-U.E., dar acum, în mod explicit, datorită scrisorii sale către secretarul general al Alianţei, şi pro-N.A.T.O., preşedintele interimar Mihai Ghimpu poate avea şansa continuităţii.

dscn97971chisinau

Ar fi totuşi de pus o serie de întrebări legitime celor patru lideri ai Alianţei pentru Integrarea Europeană. Dar nu de către comunişti, care nu au decât opţiunea revanşei politice. Deloc agreată la Kremlin. Ci de alegătorii cu bun simţ. Toate fiind interogaţii retorice.

De ce a fost necesară schimonosirea titlului unui acord tehnic, privind regimul de frontieră, prin redenumirea sa, evident exagerată, ca Tratat? Pentru ce motiv nu s-a făcut mai devreme desecretizarea arhivelor cu dosarele persecutaţilor de către regimul comunist? Cum de a fost tolerat până acum un ministru de interne care joacă la două capete, între premier şi preşedinte? Şi mă opresc aici.

În plan uman, cei cinci lideri politici care contează acum la Chişinău, pot fi, luat fiecare în parte, de înţeles în aspiraţiile lor.

Lui Vladimir Voronin nu i-a mai rămas decât speranţa vendetei. La Serafim Urechean este de admirat optimismul cu care mai crede în intrarea partidului său în parlament. Lui Marian Lupu, un singur vis nu i s-a îndeplinit în toată cariera sa politică, iniţial comunistă, actualmente democrată – acela de a fi preşedintele bantustanului filorus dintre Prut şi Nistru.

Vlad Filat, care „i-a ciuruit”, la ultimul sondaj, pe concurenţii săi, se amuză, în sinea lui, cu ipoteza că el va fi preşedinte şi Lupu –premier…

Iar Mihai Ghimpu, de acum înainte, după demonstraţia de forţă prezidenţială, de la Ministerul de Interne, nu mai are nimic de pierdut, ci doar de câştigat. Cu o condiţie.

Să nu uite că asta îşi doresc conaţionalii săi. Nu doar un preşedinte patriot. Curajos în relaţia cu fosta metropolă.

Ci şi unul care scoate din amorţire structurile statului. Inclusiv prin demiterea publică, a celor care încă nu au înţeles cine a decedat anul trecut.

Puterea comunistă.

EDITORIAL PUBLICAT DE ARENA.MD

EDITORIAL PRELUAT PE BLOGUL PREŞEDINTELUI REPUBLICII MOLDOVA

~