Posts tagged: BENGHAZI

Aliaţii au avut şi au trupe terestre în Libia!

Când am afirmat, la un post de radio, în direct, că trupe speciale americane, franceze şi engleze au acţionat în Libia, din momentul coagulării unui centru de coordonare a rebelilor, la Benghazi, interlocutorii din studiou, deşi, în sinea lor, îmi dădeau dreptate, în absenţa unor confirmări oficiale, în mod logic, m-au privit cu…înţelegere.

Ei bine, citiţi şi reţineţi:

NATO A RECUNOSCUT PREZENŢA INFANTERIŞTILOR ALIAŢI PE SOLUL LIBIAN!

Italy NATO Libya

Astfel, pe timpul unei întâlniri, cu reprezentanţii presei, derulată la Bruxelles, pe 30 august a.c., colonelul Roland Lavoie, purtătorul de cuvânt al Operaţiunii Aliate “Protectorul Unificat” a dezminţit prezenţa trupelor terestre, sub comandă NATO, pe solul libian.

A minţit? Nu. Pentru că a avut eleganţa şi decenţa să recunoască că forţe terestre, ale unor aliaţi, erau prezente în Libia! Mai mult, aliaţii au avut – pe această temă – mai multe schimburi de opinii. Era să scriu solicitări de… muniţii! Dar nu greşeam deloc.

Colonelul Roland Lavoie punctează:
“Misiunea noastră, a NATO, nu are trupe proprii la sol. Şi, ca purtător de cuvânt al Alianţei Nord-Atlantice, asta este ceea ce pot să discut pe acest subiect. Deci, vă spun că, în mod concret, noi nu avem trupe terestre pe teren. Avem schimburi de informaţii cu aliaţii, despre prezenţa statelor aliate pe teren, dar, ca parte a Operaţiunii “Protectorul Unificat”, noi nu avem aşa prezenţă!”

Este o contradicţie, în termeni, între recunoaşterea prezenţei unor forţe speciale străine, pe pământ libian şi rezoluţia ONU care interzice “forţele de ocupaţie”, cu referire clară la trupele terestre?

Nu. Unităţile pentru acţiuni speciale execută doar misiuni clasificate, fără a putea fi identificate, chiar în caz de eşec al ofensivei declanşate unilateral, de un singur stat aliat. Prin urmare, nici Washington D.C., nici Parisul, cu atât mai puţin Londra, din punct de vedere legal, nu au încălcat rezoluţia amintită, pentru că, deşi, la modul concret, au subunităţi de elită, pe sol libian – care, practic, au constituit elementul decisiv în victoria împotriva forţelor armate ale regimului colonelului Gaddafi –, din punct de vedere legal, acele subunităţi nu se află acolo, nu acţionează în numele unor mandate guvernamentale, orice rănit, sau mort, din rândul acestor forţe speciale fiind…un incident izolat, inexplicabil.

La fel de inexplicabilă fiind şi componenţa Consiliului Naţional de Tranziţie, din Libia, parţial transferat la Tripoli, cu ex-colaboratori apropiaţi ai lui Gaddafi. Doar este nevoie de girarea unei continuităţi logice, în funcţionarea, la nivel minimal, a statului (tribal) libian, nu-i aşa? Democraţie? Zero. Mimarea acesteia? Cât cuprinde naivitatea unor jurnalişti occidentali, plimbaţi, ca sfintele moaşte, prin locuri unde să se mire, cum de nu este încă prins Colonelul.

Şi reporteriţele sunt toate blonde…

CE A CĂUTAT JOHN McCAIN LA BENGHAZI

McCain Libya AFP

Agenţia de presă Associated Press a transmis că senatorul John McCain, unul dintre cei mai puternici susţinători, în Congresul Statelor Unite, ai intervenţiei militare americane în Libia, a declarat, pe 22 aprilie a.c., la Benghazi, că rebelii care luptă contra trupelor colonelului Gaddafi sunt eroii săi.

McCain a mai afirmat că el a poposit la Benghazi pentru a evalua situaţia din teren şi ca să se întâlnească cu membrii Consiliului Naţional de Tranziţie, guvernul de facto a jumătăţii estice a Libiei, precum şi cu lideri militari ai formaţiunilor de luptă ale rebelilor.

Surprinzătoarea descindere, în estul teritoriului libian, a senatorului John McCain, este un semnal important, al Americii, de sprijinire a forţelor rebelilor.

Vizita lui McCain survine după ce, pe 21 aprilie a.c., secretarul apărării, Robert Gates a anunţat presa că preşedintele Barack Obama a autorizat folosirea avioanelor fără pilot, de tip Predator, împotriva trupelor colonelului Gaddafi.

Associated Press remarcă faptul că este pentru prima oară când acest drone – utilizate anterior în Irak, Afganistan şi Pakistan – vor fi folosite în Libia, pentru lovituri aeriene, după ce S.U.A. au predat comanda operaţiunii aliate Comandamentului Întrunit al NATO de la Napoli, pe 4 aprilie.

După cum deja se ştie, rebelii s-au plâns că loviturile aeriene ale NATO, care au urmat de atunci, până în prezent, s-au dovedit, în mare parte ineficiente, nereuşind să stopeze ofensiva trupelor guvernului de la Tripoli.

În luna februarie a.c., invocând catastrofele umanitare din Ruanda şi Bosnia, din anii ’90, McCain a făcut presiuni pentru o intervenţie militară în Libia, cu câteva săptămâni înainte ca la sediul Naţiunilor Unite, Consiliul de Securitate să adopte o rezoluţie ce autoriza operaţiuni militare menite să protejeze populaţia civilă şi să instituie, apoi să menţină, zona de interdicţie aeriană, pentru avioanele de luptă ale guvernului de la Tripoli.

Ulterior, McCain l-a apărat pe preşedinte, când acesta a acţionat cu o minimă consultare a Congresului S.U.A., afirmând că Obama nu putea aştepta dezbaterilor congresmenilor, pentru a recurge la utilizarea forţelor aeriene şi navale americane. Altfel, rebelii din Benghazi ar fi fost deja înfrânţi de forţele colonelului Gaddafi.

Când la Casa Albă s-a luat decizia ca să fie transferată comanda operaţiunilor militare – contra forţelor armate libiene -, de la Pentagon la un comandament aliat, McCain a criticat imediat administraţia Obama.

Fost rival al lui Obama, în cursa prezidenţială din 2008, senatorul John McCain susţine acum necesitatea furnizării de armament, echipament şi tehnică de luptă trupelor rebele.

De altfel, la Washington D.C., se consideră că prin scrisoarea publică semnată de preşedinţii Barack Obama, Nicolas Sarkozy şi premierul David Cameron, S.U.A. şi-au asumat – după Irak şi Afganistan – un al treilea teatru de operaţiuni militare. Unde implicarea americană, pe plan militar este – contrar aparenţelor – considerabilă.

Paradoxul constatat de Associated Press este că unde iniţial Uniunea Africană şi Liga Arabă păreau interesate de o implicare diplomatică, acum practic au devenit inactive, deşi este vorba de o ţară care face parte din arealul asumat de membrii celor două organizaţii regionale.

Reconectarea Uniunii Africane şi a Ligii Arabe, la găsirea unei soluţii rapide de stingere a conflictului din Libia, devine acum nu doar o prioritate a Cartierului General al NATO, ci şi a Departamentului de Stat şi a Pentagonului.

O primă ocazie se iveşte pe 26 aprilie a.c., când prinţul moştenitor al Emiratelor Arabe Unite, Mohammed bin Zayed AlNahyan va fi primit de preşedintele Barack Obama, la Casa Albă. Consultarea acestuia în chestiunea libiană, ca prim pas pe calea generării unor dialoguri şi cu alţi lideri arabi ar diminua imaginea actuală, conform căreia intervenţia militară în Libia este una pur occidentală.

O altă oportunitate – crede jurnalistul Steve Clemons – ar fi apariţia lui Barack Obama la celebra televiziune Al Jazeera.
La ora actuală fiind o contradicţie între recunoaşterea, de către administraţia americană, prin vocea doamnei Hillary Diane Rodham Clinton, a eficienţei şi ariei de influenţare a acestui post TV şi absenţa dorinţei preşedintelui S.U.A., de a acorda un interviu la
Al Jazeera.

Ar fi, pentru Barack Obama, o şansă mare de a se adresa lumii arabe, in integrum, inclusiv manifestanţilor din statele afectate încă de ample demonstraţii, soldate cu dure confruntări cu forţele de ordine, precum în Siria, Yemen şi Bahrein.

Cele două sugestii, pentru administraţia Obama, demonstrează înţelegerea de către comentatorii realişti, de peste Ocean, a faptului că fără implicarea S.U.A., lumea arabă rămâne la jumătatea distanţei dintre absolutismul desuet şi democraţia dorită de tinerii revoltaţi.

~