Am citit, amuzat, un text vizând Republica Moldova, preluat, deloc critic, de unii jurnalişti interesaţi de ce mai publică WikiLeaks. Un website cu conexiuni tacite în zona occidentală a serviciilor de informaţii, fără concursul cărora niciunul dintre documentele senzaţionale nu ar fi fost inserat pe portalul electronic.
Documentul publicat de WikiLeaks sugerează o posibilă înţelegere ruso-germană privind Transnistria, ale cărei victime vor fi Republica Moldova şi interesele României în zona limitrofă.
Senatori americani, democraţi şi republicani s-au pronunţat pentru folosirea tuturor mijloacelor de stopare a producerii armelor nucleare de către Teheran.
Dan Gillerman, fostul ambasador israelian la ONU – între anii 2003 -2008 – afirmă că atacul aerian israelian asupra centralelor nucleare iraniene este mai degrabă o chestiune de… luni, decât de ani.
Într-un comentariu al jurnalistului Joseph Fitsanakis, postat pe un portal occidental de intelligence, se afirmă că WikiLeaks intenţionează să publice un document clasificat, care probează că actualul ministru de externe al Suediei este spion al Statelor Unite. Potrivit ziarului suedez Expressen, care susţine că a văzut documentul respectiv, Carl Bildt, ministrul suedez al afacerilor externe este dovedit că a acţionat, ca un informator al SUA, încă de la mijlocul anilor 70, din veacul trecut.
Această dezvăluire, atestată de o telegramă diplomatică secretă trimisă de la ambasada americană din Stockholm, la Departamentul de Stat al SUA este posibil să pună punct carierei politice a lui Carl Bildt, care a condus guvernul suedez, în perioada anilor 1991-1994.
Pe când dezvăluiri similare, la Bucureşti, cu referiri la foşti şi – probabil – actuali membri ai executivului de la Palatul Victoria?
Duminică, 26 iunie a.c., autorităţile de la Taipei – capitala Taiwanului –
au refuzat să comenteze, pentru televiziunea americană ABC, o informaţie potrivit căreia
ex-ministrul de finanţe, de la Beijing,
Jin Renqing ar fi avut legături, în 2007, cu o femeie spion, din intelligence-ul taiwanez.
Ştirea se baza pe un enunţ inserat pe celebrul website WikiLeaks
– cunoscut pentru prezumţia de a fi portavocea, informală, a intelligence-ului american -, dând drept sursă primară o telegramă secretă destinată Departamentului de Stat al SUA, în care un diplomat de peste Ocean afirma că, în luna august 2007, fostul ministru Jin a demisionat din cauza implicării sale într-o relaţie cu o femeie ce nu i-a fost doar lui amantă, ci a avut legături, necomentabile, şi cu alţi oficiali chinezi de rang înalt!
Joi, 21 aprilie a.c., preşedintele Barack Obama a avut parte de o surpriză, ce a fost filmată de jurnaliştii prezenţi la o acţiune de colectare a unor fonduri, pentru Comitetul Naţional Democrat.
După cum relatează agenţia de ştiri Associated Press, chiar la mijlocul discursului său, un grup de cetăţeni au început să cânte, protestând faţă de tratamentul guvernamental acordat lui Bradley Manning, cel căruia i se atribuie scurgerea de informaţii clasificate spre portalul consacrat dezvăluirilor senzaţionale – Wikileaks.
Obama se adresa unei audienţe de 200 de donatori, la Hotelul St.Regis, din San Francisco. Unii dintre ei achitând, anterior, chiar şi 35.800$ pentru a avea un loc la acest dineu.
Pe neaşteptate, o femeie într-un costum alb s-a ridicat în picioare şi a spus:”Domnule preşedinte, am scris un cântec pentru dumneavoastră.”
Instantaneu, masa de 10 persoane la care se afla, a început să cânte, în semn de protest faţă de decizia luată privind soarta soldatului Bradley Manning. Acesta a rămas în detenţie, din luna mai 2010, sub acuzaţia de furnizare a unor documente secrete către website-ul Wikileaks.
Pe timpul acestei întreruperi…muzicale, Barack Obama a întrebat-o pe Nancy Patricia D’Alesandro Pelosi, liderul minorităţii democrate, din Camera Reprezentanţilor, care l-a invitat pe preşedintele S.U.A. la acest eveniment, dacă are vreo legătură cu această întrerupere.
Nancy Pelosi a negat o asemenea ipoteză.
Cei zece cântăreţi au împărţit fluturaşi pe care scria: “Eliberaţi-l pe Bradley Manning.” Femeia în costumul alb şi-a dat jos jacheta pentru a arăta audienţei, inclusiv preşedintelui Obama, un tricou pe care era înscripţionat acelaşi mesaj.
Ea a fost invitată să părăsească sala. Ceilalţi cântăreţi au rămas la masa unde se aflau. Ulterior s-a aflat că femeia se numea Logan Pret.
Obama a ieşit elegant din acest moment, jenant pentru el, afirmând că a ascultat cântecul şi că îl consideră unul frumos. A şi plusat, pornind de la acest pretext imprevizibil, afirmând că melodia este un exemplu de creativitate, de care au nevoie membrii Comitetului Naţional Democrat, pentru a reveni la nivelele superioare de energie, probate în campania electorală din 2008.
Reporterul Carol Lee, de la Wall Street Journal, afirmă însă că, iniţial, Obama nu şi-a dat seama că este vorba de un cântec de protest.
Secretarul de presă al Casei Albe, Jay Carney, a precizat, mai târziu, că preşedintele a fost amuzat de protest.
Unul dintre cântăreţi i-a dat lui Carol Lee o copie a versurilor cântate:
Stimate domnule preşedinte, vă onorăm azi,
Fiecare dintre noi v-a adus 5000$
Este nevoie de o mulţime de Benjamini (dolari)
Pentru a desfăşura o campanie.
Am plătit contribuţia noastră,
Unde este schimbarea promisă?
Vom vota pentru dumneavoastră, în 2012,
Da, acesta este adevărul.
Uitaţi-vă la republicani,
Ce altceva putem face?
Chiar dacă nu ştim
Dacă ne vom păstra libertăţile noastre
În ceea ce păreţi a denumi
O societate liberă.
Da, este adevărat că preotul Terry Jones
Este şi acum în libertate,
Pentru a arde cartea sfântă a unui popor,
Devenind astfel un simbol ruşinos.
Dar într-o altă locaţie,
Din această ţară,
Singur, într-o celulă de 6 pe 12 metri,
Şade închis Bradley.
23 de ore pe zi acolo este noapte.
Amendamentele 5 şi 8
Susţin că acest lucru nu este corect.
Am plătit contribuţia noastră,
Unde este schimbarea promisă?
Evoluţia actuală a situaţiei din Siria confirmă ceea ce se nega peste Ocean şi nu se comenta în capitala statului israelian. C.I.A. şi Mossad sunt „stimulatoarele” liderilor de opinie – ignoraţi sau marginalizaţi de regimuri absolutiste laice – capabili să scoată lumea în stradă, în diferite metropole arabe, pentru a da frâu liber nemulţumirilor reale, acumulate în ultimele decenii, pe plan politic, economic şi social.
O răsturnare, de la putere, a preşedintelui sirian Bashar al-Assad ar lăsa Iranul fără un aliat de nădejde, ar pune sub semnul întrebării vitalitatea organizaţiei Hezbollah, în Liban, şi ar facilita îndepărtarea liderilor Hamas, de la conducerea Fâşiei Gaza.
Toate aceste efecte secundare ar genera un plus de securitate pentru Israel.
Declaraţia ministrului de interne sirian, conform căreia nu va fi tolerată o insurecţie armată – fenomen ce nu a avut loc nici în Tunisia, nici în Egipt, dar se află într-o fază ambiguă, în Libia -, confirmă mai degrabă simptomele tipice unui război civil, precum recenta ambuscadă, în care au fost ucişi ofiţeri şi soldaţi din armata Siriei.
Ce este cert? Rând pe rând, manifestanţii, din diferite oraşe, încearcă să ocupe centrele localităţilor, dar, cunoscând cele petrecute la Cairo, în Piaţa Tahrir, autorităţile nu ezită să intervină în forţă, după somaţii, prin intermediul megafoanelor, şi utilizarea, de către forţele de securitate, a armelor din dotare, precum pe 18 aprilie, în oraşul Homs.
Conform unei surse neoficiale, circa 200 de sirieni au fost ucişi, în perioada manifestaţiilor populare vizând îndepărtarea de la putere a preşedintelui Assad.
Un lucru mai greu de înfăptuit, având în vedere loialitatea armatei şi susţinerea tacită, a şefului statului, de către o parte dintre sirieni.
Bazat pe aceste două piloane ale puterii sale, preşedintele Siriei nu a avut temeri să anunţe încetarea stării de urgenţă, în cursul săptămânii viitoare şi eliberarea deţinuţilor politici. Ambele fiind revendicări ale manifestanţilor ostili actualului regim politic sirian.
Cu toate astea, nu există vreun indiciu că manifestaţiile populare vor înceta.
Autorităţile guvernamentale au avertizat că nu vor tolera activităţile teroriste. Oficialii de la Damasc aveau în vedere faptul că, în oraşul Banyias, grupurile de salafişti – adepţi ai salafismului, o formă a islamismului sunnit, comparaţi în multe state arabe cu militanţii al-Qaida – nu au ezitat să evoce posibilitatea declanşării unei insurecţii armate.
Postul TV BBC a interpretat acest avertisment ca o încercare a autorităţilor de a reprima revolta manifestanţilor, sub pretextul combaterii teroriştilor.
În replică, televiziunea de stat siriană a informat telespectatorii că ministrul de interne a cerut cetăţenilor să se reţină de la participarea la marşuri sau demonstraţii de protest.
Agenţia de presă Sana a transmis că, pe 17 aprilie 2011, un general, cu cei doi fii ai săi şi un nepot, au fost ucişi, cu sânge rece, de „bande înarmate criminale”, apoi trupurile acestora au fost groaznic mutilate.
Postul TV FOX NEWS a acordat atenţie dezvăluirilor WikiLeaks, conform cărora S.U.A. a finanţat opoziţia siriană. Astfel, Departamentul de Stat a avut în atenţie o serie de proiecte concrete, precum o televiziune difuzată prin satelit.
Walid Phares, expert în problemele Orientului Mijlociu şi autor al cărţii “Revoluţia care vine”, a fost mai precis, indicând faptul că administraţia precedentă, a ex-preşedintelui Bush, a sprijinit postul de televiziune al-Barada, care emite şi acum din Londra. Iar administraţia Obama continuă finanţarea acestuia.
Este însă un aspect considerat relativ minor, în raport cu eforturile altor organizaţii nonguvernamentale, de pe mapamond, care acţionează pentru consolidarea societăţii civile din Siria.
Phares nu a ezitat să afirme că finanţarea canalului TV menţionat – cu o dezvoltare a arealului de receptare, prin intermediul satelitului -, în condiţiile când bugetul federal este drastic redus la multe capitole, se justifică deoarece “regimul sirian blochează procesul de pace cu Israelul, dar finanţează, la rândul său, organizaţia Hezbollah în Liban şi mulţi insurgenţi antiamericani în Irak. Sprijinirea financiară a opoziţiei siriene, care vrea reformarea regimului, este o politică bună.”
Noile proteste, din această săptămână, coincid cu dezvăluirea în presă a faptului că, începând din anul 2005, S.U.A. au început să finanţeze, în mod secret, grupuri de opoziţie din Siria, cu scopul de a genera prăbuşirea regimului preşedintelui Assad.
Diplomaţii americani – care au menţionat, în telegramele lor, din Damasc, despre finanţarea postului Barada TV, ce emite prin satelit -, erau îngrijoraţi de faptul că serviciul de contraspionaj sirian suspecta, din 2009, sprijinirea cu sume substanţiale, de către S.U.A., a opoziţiei.
Aflat de 11 ani la putere, ca succesor al tatălui său, Hafez al-Assad, actualul preşedinte, cu toată siguranţa lui de sine, afişată în faţa camerelor de televiziune, este conştient că are de făcut faţă celei mai mari ameninţări politico-militare.
Una de care nu îl poate scăpa nici ajutorul iranian, moral, financiar, politic şi prin agenţi de influenţă.
Siria rămâne zona cea mai tensionată din Orientul Mijlociu, îndepărtarea sau menţinerea actualului regim politic de la Damasc fiind una dintre mizele noului Război Rece, cel dintre Arabia Saudită şi Iran.
Numai atât? Aceasta este întrebarea ce exprimă deziluzia celor care se aşteptau la dezvăluiri uluitoare, prin publicarea conţinutului unora dintre telegramele succesivilor ambasadori ai Americii, la Bucureşti.
Dar, vă mai aduceţi aminte de lung metrajul artistic „Noapte americană”, în care, în plină zi, se făceau filmări speciale pentru acţiuni ce apăreau ulterior, pe marele ecran, ca fiind derulate în timpul nopţii?
Cam aşa stau lucrurile cu cei ce se perindă acum pe la televiziuni şi minimalizează sau neagă, cu o uimire prost mimată, pe chipurile lor, cele relatate în telegrame. Despre ei.
Asta ţine de cochetăria femininelor dornice să aibă numai oglinzi care să le păstreze prospeţimea adolescenţei, într-un moment al vieţii când ridurile de la gât sunt ascunse sub un şirag de mărgele, ce provoacă uitătura miloasă a unui ocazional partener, de dialog, mai mult, sau mai puţin profesional.
Place sau nu, a venit şi rândul politicienilor români să aibă parte de „duşul rece” atribuit oficial unui portal specializat în publicarea de documente clasificate, practic fiind doar o operaţiune a intelligence-ului american, menită a readuce, cu picioarele pe pământ, lideri care-şi supralicitează calităţile personale şi popularitatea publică, jurnalişti ce cred că fără ei era lipsită ambasada superputerii lumii de analize realiste ale societăţii româneşti, liliputani care nu au exerciţiul unei conduite demne, într-un mediu diplomatic.
Textele furnizate presei scot, pe scena judecăţii publice, obiceiuri din culisele politichiei autohtone. Nu faptele surprind. Multe fiind previzibile. Ci detaliile. Unele indicând altitudinea deloc superioară la care evoluează beneficiarii a milioane de voturi, în ultima campanie prezidenţială.
O primă certitudine? Ceea ce nu prea convine multora. Tocmai pentru că includ fraze despre micimi umane uşor recognoscibile, telegramele respective dau jos măştile de pe multe feţe publice. Nu mint. Şi nu dezinformează.
Ţine de normalitatea activităţii oricărei ambasade să aibă o percepţie clară asupra aspectelor ce nu pot fi fotografiate dintr-un satelit: caracterele umane, relaţiile dintre diferiţi actori politici, preferinţe culinare – şi nu numai -, pasiuni, mărturisite sau nu.
Patima delaţiunii – iată cancerul protagoniştilor depeşelor diplomatice americane. Publicarea lor nefiind altceva decât un deget arătat, pe obraz, de Unchiul Sam, spre nepoţii săi, cam neciopliţi, din Bucureşti.
Interesul general | Ion Petrescu | 
March 7, 2012 07.30 | 
Comments (0) 
Subscribe
