ZIUA APĂRĂTORILOR PATRIEI

Agenţia de presă RIA Novosti a difuzat informaţia potrivit căreia
peste 4.000 de ofiţeri de poliţie vor asigura legea şi ordinea
în capitala Rusiei, miercuri, 23 februarie a.c.,
când se sărbătoreşte Ziua Apărătorilor Patriei.

Stabilită, iniţial, ca Ziua Armatei Roşii în 1922,
aceasta a fost ulterior numită Ziua Armatei şi Marinei Sovietice,
în perioada 1949-1993. Abia în 1995 a fost redenumită
Ziua Apărătorilor Patriei, care a devenit o sărbătoare publică din anul 2002.

GORBACIOV ÎL SPRIJINĂ PE MEDVEDEV

Ultimul preşedinte al Uniunii Sovietice, Mihail Gorbaciov, laureat al Premiului Nobel pentru Pace, a publicat, la Moscova, pe 29 decembrie a.c., un articol intitulat „Noua Agendă Democratică”.

În acest mod, el atrage atenţia opiniei publice ruse asupra importanţei evenimentelor posibile în 2011. Considerate mai relevante decât viitoarele alegeri prezidenţiale.

Gorbaciov crede acum, în prag de An Nou, că „evoluţia societăţii ruse ar putea transforma politica ţării, în ciuda adversarilor interni, care refuză schimbarea sau cei care clasifică Rusia, fără a fi calificaţi în domeniu, ca un stat incorigibil autoritar”

Dar, pentru ca o asemenea evoluţie să se întâmple, Mihail Gorbaciov consideră că o nouă agendă pentru Rusia trebuie să fie proiectată în anul 2011.

Fostul preşedinte sovietic reaminteşte cititorilor săi că, numai cu un deceniu în urmă, pe lista de priorităţi a Moscovei se afla apărarea integrităţii teritoriale a Rusiei şi restaurarea autorităţii guvernării centrale.

O afirmaţie cel puţin curioasă. Din moment ce nu menţionează concret care erau inamicii care vizau integritatea statului rus.

Apoi, fostul lider al partidului comunist sovietic a elogiat rolul lui Vladimir Putin, care, „bucurându-se de sprijinul oamenilor, a fost devotat materializării unei agende a stabilizării. Noi am putea dezbate mijloacele prin care acest obiectiv a fost atins şi cu cât succes, dar provocările existenţiale ale Rusiei au fost depăşite în mare parte. ”

Evident că nu într-o manieră democratică.

În acest context, progresul înregistrat în etapa stabilizării a evidenţiat problemele nerezolvate ale Rusiei, pe care doar le-a exacerbat criza financiară globală.

O criză care – scrie Gorbaciov – “nu a dat naştere corupţiei la toate nivelurile guvernului şi nici nu a determinat Rusia să îşi piardă dinamica sa democratică.”

Fostul preşedinte sovietic consideră o eroare concepţia conform căreia Rusia are avantajul unor excepţionale zăcăminte de petrol şi gaze, deoarece se uită realitatea că aceste resurse naturale nu sunt inepuizabile.

Mai mult, chiar şi în condiţii favorabile unor preţuri excepţionale pe piaţa mondială, la livrările de gaze şi petrol, sumele câştigate de Moscova nu au fost utilizate pentru eradicarea sărăciei, care afectează încă zeci de milioane de ruşi.

Apoi, Gorbaciov scrie negru pe alb: „ sunt convins că toate necazurile Rusiei au venit din politică. Avem nevoie de un mediu democratic şi competitiv, de iniţiativă la toate nivelurile, de o societate civilă activă şi un control real public. Numai în astfel de condiţii se vor găsi soluţii la problemele dificile.”

Laureatul Premiului Nobel reaminteşte că, începând din anii 2005-2006, autorităţile ruse au implementat măsuri care au făcut practic imposibile reacţiile la problemele acute din societate.

Deciziile de a anula alegerile directe de guvernatori, de a introduce lista de partid, la votare, de a ridica pragul electoral necesar partidelor pentru a intra în Duma de Stat şi abrogarea cerinţei prezenţei minime la vot – toate însoţite de o manipulare agresivă a alegerilor şi a mass-media – a creat un sistem politic închis la feedback-ul dat de societate.

Consecinţa este şi azi vizibilă. Elita politică a servit doar propriile interese înguste.

Mihail Gorbaciov aminteşte de incendiile violente din vara trecută, de izolarea practică, de atunci, a elitei politice, de activarea bruscă a mişcărilor publice, a jurnaliştilor, ecologiştilor, oamenilor de afaceri şi a cetăţenilor simpli, sătui de imobilismul şi corupţia funcţionarilor publici.

Un eveniment precum cel menţionat a reliefat lupta care devine tot mai dură dintre tendinţele democratice şi cele anti-democratice. Dacă acestea din urmă vor învinge, toate realizările din anii conducerii Rusiei de către Putin, inclusiv stabilitatea „vor fi puse în pericol”, scrie Gorbaciov.

Apoi, în mod surprinzător, laureatul Premiului Nobel a făcut referire la ceea ce scria, despre ameninţarea menţionată, pe blogul său, presedintele rus Dmitri Medvedev, în noiembrie: „Nu este un secret că, începând de la o anumită perioadă, simptomele de stagnare au început să apară în viaţa noastră politică, ca şi ameninţarea unei cotituri în politica internă şi pericolul transformării stabilităţii într-un factor de stagnare.”

Concluzia citată a fost una neaşteptată, pentru Gorbaciov. Care consideră evaluarea lui Medvedev drept dovada înţelegerii de către acesta a faptului că problemele Rusiei sunt înrădăcinate în politica sa, în degradarea partidului de guvernământ, în lipsa unei opoziţii reale şi în lipsa de respect pentru drepturile minorităţilor politice.

Mihail Gorbaciov sugerează că:”Îmbunătăţirea educaţiei trebuie să fie o prioritate de top. Am abordat-o în momentul în care cerinţa constituţională de educaţie universală, liberă, poate deveni o ficţiune. Oamenii se întreabă: Cum se face că, după Al Doilea Război Mondial, guvernul a avut suficienţi bani pentru a asigura o educaţie gratuită, iar astăzi nu?”

Iată de ce, în viziunea fostului lider comunist, agenda anului 2011 va trebui să includă o puternică componentă economică, Rusia având nevoie de un progres bazat pe o modernizare rapidă şi de o economie accelerată de ultimele tehnologii viabile pe mapamond. Deziderate imposibil de atins fără oameni cu o educaţie ştiinţifică adecvată.

Finalul materialului este un sprijin fără echivoc pentru actualul preşedinte rus:”Sunt convins că Medvedev trebuie să devină lider în procesul de elaborare a noii agende publice ruse, şi el trebuie să acţioneze în anul care vine. Societatea îl va sprijini.”

Semnal indirect şi către Putin. Că este bine să rămână premier.

ARTICOL PUBLICAT DE ARENA.MD

BASARABIA – SUB PROTECŢIA NATO

Jurnalistul VASILACHE GHENADIE, din Chişinău, mi-a trimis un articol inedit, scris cu o luciditate remarcabilă. El l-a intitulat “NATO: între Moldova și Rusia”. Ceea ce exprimă o nouă realitate, anunţată public la Summitul Alianţei Nord-Atlantice de la Lisabona.

Iată analiza confratelui Vasilache Ghenadie, un condeier cu o ironie bine temperată şi o viziune notabilă:

Pentru comuniștii pro-moscoviți, Alianța Nord-Atlantică reprezintă o sperietoare, în perioada luptei pentru putere. Pentru liberali – o soluție de soluționare a conflictului transnistrean, în perioada reformelor democratice, și aderare ulterioară la UE.

Alianța Nord-Atlantică este percepută de partidul comuniștilor, de la un timp încoace, ca o unealtă de manipulare a cetățenilor Republicii Moldova, deoarece aderarea la NATO reprezintă un moment sensibil în politica externă a țării. Lipsa unui mesaj clar din partea partidelor de guvernare a dus la incertitudine, folosită cu iscusință de opoziție.

Chiar comuniștii au declarat franc, în cadrul Conferinței Extraordinare a Statelor Părți la Tratatul privind Forțele Armate Convenționale în Europa (FACE) din 2007, exact atunci când Voronin s-a certat cu Kremlinul, iar consilierul său Mark Tkaciuc a divulgat CIA toate subtilitățile Memorandumului Kozak (din acel moment fiind înalt apreciat de serviciile secrete americane și israeliene, dar acumulând mai mulți dușmani la Moscova ), că Republica Moldova percepe Tratatul FACE, citez declarația ex-ministrului adjunct al AEIE, Eugenia Chistruga: ”drept piatra unghiulară a securității europene, o garanție importantă a securității naționale”, sprijinind necesitatea ratificării Tratatului FACE Adaptat, semnat în 1999.

PCRM încearcă astăzi să sublimeze politicile sale pro-rusești și îl acuză pe președintele interimar Mihai Ghimpu pentru inițiativele de soluționare pe cale pașnică a conflictului transnistrean, exprimate în scrisoarea deschisă către Secretarul general al NATO, Anders Fogh Rasmussen, chiar dacă acum trei ani singuri declarau că ”autorităţile Republicii Moldova reiterează necesitatea îndeplinirii neîntârziate de către Federaţia Rusă a deciziilor adoptate la Summit-ul OSCE de la Istanbul din 1999. Doar retragerea completă, ordonată şi transparentă a forţelor militare şi muniţiilor ruseşti de pe teritoriul Republicii Moldova va crea premise pentru lansarea procedurilor naţionale privind ratificarea Tratatului FACE Adaptat”.

De altfel, poziția Republicii Moldova a fost susținută imediat de SUA și alte state membre ale NATO, care au declarat că sunt gata să ratifice Tratatul Forțelor Armate Convenționale în Europa odată cu evacuarea trupelor rusești din Basarabia (Republica Moldova) și Georgia.
Read more »

DEMNITATEA PREMIERULUI FILAT

Când scriu aceste rânduri, conform ultimelor informaţii oficiale, trimisul imperial de la Răsărit, generalul F.S.B. Serghei Narâşkin, teoretic şeful administraţiei prezidenţiale de la Kremlin, face naveta între cei patru lideri ai partidelor votate de europenii dintre Prut şi Nistru, ca să fie reprezentate în Parlamentul Republicii Moldova.

Deci nu a Comunităţii Statelor Independente. Şi nicidecum a Federaţiei Ruse.
Read more »

NOAPTEA LUI IGOR DODON

Noapte de noiembrie, la Chișinău. Igor Dodon este chemat la Vladimir Voronin:

…m-am trezit brusc. Totul a fost un vis. Un vis? Sau un coşmar?

RÂNDURI-GÂNDURI PRELUATE DE ARENA.MD