MOŞ CRĂCIUN ÎN SENATUL S.U.A.

*Pactul Obama-Medvedev

Evenimentul central al penultimei săptămâni din acest an, pe mapamond, a fost, fără îndoială, agitaţia din Washington D.C., cu ecouri vizibile la Moscova, pe tema noului tratat START, vizând armele nucleare.
O prioritate pe agenda publică americană, care nu l-a încântat deloc pe senatorul republican Jim DeMint. Acesta nu este deloc fericit că a trebuit să lucreze pe timpul sesiunii „de raţă şchioapă” a Congresului, deoarece dezbaterea din Senat a fost un disconfort pentru el şi alţi politicieni dornici să obstrucţioneze ratificarea înţelegerii stabilite între preşedinţii american şi rus.

Test decisiv

Încă din luna aprilie a.c., preşedintele S.U.A. a susţinut necesitatea ratificării tratatului de reducere a armelor nucleare convenit cu omologul său rus. Ulterior, Senatul american a fost reticent faţă de intenţia lui Barack Obama.
Ultima şansă rămânea dezbaterea sa înainte de Crăciun, când raportul de forţe este relativ favorabil democraţilor, faţă de cel din luna ianuarie. Atunci republicanii vor deţine o majoritate confortabilă în rândurile senatorilor.
Casa Albă nu a precupeţit nimic din arsenalul politic pe care îl avea la dispoziţie. De la apelurile telefonice personale, ale preşedintelui Obama, către o serie de politicieni republicani influenţi, până la mobilizarea tuturor acelora care au fost secretari de stat şi mai sunt în viaţă, precum faimosul Henry Kissinger şi Condoleezza Rice.
Ca urmare a acestei teribile presiuni, pe 21 decembrie seara, 11 republicani au alăturat voturile lor celor exprimate de democraţi, în favoarea stopării dezbaterilor pe tema noului tratat START şi trecerii la votul decisiv.
Asta nu i-a împiedicat pe cei care nu agreează ratificarea acordului convenit de Barack Obama cu Dmitri Medvedev să îşi menţină preocuparea, reiterată public, că tratatul amintit ar putea afecta programul Statelor Unite vizând amplasarea unui scut antirachetă. Adevărul fiind că i-a deranjat efortul administraţiei americane de a tranşa totul în formula actuală a Congresului, nu în componenţa nouă, din 2011, rezultată în urma recentelor alegeri parţiale.
Insistenţa preşedintelui Obama are un sens logic. Neratificarea noului tratat convenit cu Federaţia Rusă i-ar fi subminat grav nu numai autoritatea de şef al statului, ci şi şansele de a candida, cu succes, pentru obţinerea celui de-al doilea mandat prezidenţial.

Recursul la republicanii moderaţi

Noul tratat START prevede ca Statele Unite şi Federaţia Rusă să îşi reducă astfel armele nucleare, încât, în termen de şapte ani, de la ratificare, fiecare parte să nu dispună mai mult de 1550 de focoase strategice şi 700 de lansatoare nucleare. Vor fi reluate şi inspecţiile la faţa locului, a căror reglementare a expirat in decembrie 2009, când s-a încheiat perioada de valabilitate a tratatul anterior START.
Partea surprinzătoare a acestui nou demers prezidenţial, în legislativul american? După ce săptămâna trecută, preşedintele Obama a obţinut o înţelegere cu republicanii, pe tema tăierii unor taxe, acum pare să fi consolidat tentativa sa de a crea o coaliţie de facto cu republicanii moderaţi din Congresul american.

Pentru a-i convinge de bunele sale intenţii, Barack Obama nu a ezitat să adreseze o scrisoare mai multor senatori republicani. Una în care a reiterat angajamentul său, conform căruia vor fi alocaţi 85 miliarde de dolari programului de modernizare a complexului naţional de arme nucleare. Sumă suficientă pentru asigurarea întreţinerii şi eficienţei arsenalului nuclear.

În misiva sa, preşedintele Obama scria negru pe alb:”Recunosc că modernizarea nucleară impune investiţii pe termen lung, în plus faţă de creşterea actuală a bugetului anual. Acesta este angajamentul meu în faţa Congresului, că administraţia mea va urmări concretizarea acestor programe şi capabilităţi, atâta timp cât eu sunt preşedinte.”
Un mesaj care nu a rămas fără efect. Dovadă fiind declaraţia senatorului republican Alexander, care a precizat că, după anunţul public al preşedintelui Obama, de a susţine modernizarea arsenalului nuclear, el nu mai are reţineri de a vota în favoarea Tratatului START.
Şi cunoscutul senator democrat, din statul Massachusetts, John Kerry, a adresat scrisori şi a făcut declaraţii de presă menite să risipească îngrijorările vizând impactul prevederilor tratatului START asupra apărării antirachetă, a modernizării nucleare şi a verificărilor periodice.
Până şi vicepreşedintele Joe Biden şi secretarul de stat Hillary Rodham Clinton au recurs la o vizită neaşteptată la Senatul american, pentru a sta de vorbă cu senatorii reticenţi la aprobarea acordului convenit cu partea rusă.

Sensibilitatea Moscovei

Ca de obicei, când există o situaţie delicată pentru politica externă rusă, este scos la înaintare ministrul de resort, Serghei Lavrov, expert în avertismente dure. Şi acum, prin intermediul agenţiei de ştiri Interfax, şeful diplomaţiei Rusiei a atras atenţia – vizându-i indirect pe senatorii republicani ostili ratificării noului tratat – că textul deja convenit „nu poate fi subiect de noi negocieri. Înţelegerea stabilită prin START, care a fost scrisă pe baza unei parităţi stricte, respectă integral interesele Rusiei şi Statelor Unite.”
Lavrov, în stilul său, amintind de epoca lui Brejnev, nu a ezitat să afirme că orice schimbare a textului noului tratat privind dezarmarea nucleară, nu va face decât să anuleze înţelegerea iniţială dintre Barack Obama şi Dmitri Medvedev.
Cum generalii ruşi sunt mai atenţi la ceea ce afirmă Pentagonul, amiralul Mike Mullen, şeful Comitetului Întrunit al Şefilor de State Majore, a adresat o scrisoare liderilor democraţi şi republicani din Congresul S.U.A. solicitând ratificarea:”Acest tratat îmbunătăţeşte capacitatea noastră de a face ceea ce armata a fost desemnată să îndeplinească: protejarea şi apărarea cetăţenilor Statelor Unite. Sunt încrezător în succesul său, precum şi în garanţiile sale. Cu cât mai repede este ratificat, cu atât mai bine.”
Presa rusă, de miercuri, 22 decembrie a.c., consemna, înaintea votului final, din Senatul S.U.A., că 70% dintre americanii participanţi la un recent sondaj, pe tema aprobării sau respingerii noului Tratat START, doresc ratificarea sa.
Una care restartează şansele pentru un al doilea mandat prezidenţial, atât ale lui Barack Obama, cât şi acelea ale lui Dmitri Medvedev, parteneri în efortul comun de a promova moderaţia în politica externă.

MATERIAL PUBLICAT DE ZIUAVECHE.RO

VIITORUL CELUI DE-AL DOILEA STAT ROMÂNESC

* PENTRU CINE BAT CLOPOTELE BASARABIEI?

MATERIAL PRELUAT PE BLOGUL PREŞEDINTELUI REPUBLICII MOLDOVA

ARTICOL PUBLICAT ŞI DE ROMANIAN GLOBAL NEWS

Din 29 noiembrie a.c., entitatea republicană, dintre Prut şi Nistru, unde limba oficială este una a Uniunii Europene, respectiv româna, va lua direcţia vest, cu acordul tacit al Kremlinului.
O asemenea frază poate părea aberantă. Doar este cunoscută reacţia conaţionalilor, din cel de-al doilea stat românesc, la referendumul menit a tranşa chestiunea alegerii viitorului preşedinte al Republicii Moldova.
Tinerii au taxat atunci, prin absenţa de la vot, guvernarea Alianţei pentru Integrare Europeană, pentru întârzierea aplicării unor măsuri radicale, iniţial asumate, la preluarea puterii de la comunişti.
S-a schimbat ceva între timp?

Vaporul fără căpitan

Jurnalista Victoria Ungureanu, din Chişinău, ne-a declarat: „Republica Moldova este vaporul fără căpitan, iar ziua de 28 noiembrie poate fi aceea în care se vor decerna învingătorilor medaliile democraţiei. Altfel, viitorul republicii va fi marcat de izbânda asasinilor acesteia. După alegeri, Republica Moldova trebuie să fie condusă de oameni dornici să schimbe în bine viaţa cetăţenilor. Şi care să aducă mamele şi taţii acasă. Plecaţi fiind acum, din cauza unei guvernări anterioare iresponsabile. Republica Moldova merită să nu mai fie o ţară săracă, cu oameni care nu se pot realiza ca personalităţi aici, acasă. Guvernanţii trebuie să-şi iubească poporul. Şi să insufle optimism cetăţenilor, prin asigurarea unei stabilităţi politice, prin oferirea unor posturi de muncă, a unui salariu suficient, pentru asigurarea unui trai fără griji, ca să nu mai persiste întrebarea: cum va fi mâine? Republica Moldova trebuie să găsească, încetul cu încetul, un antidot crizelor cu care se confruntă. Republica noastră, la cei 19 ani ai săi, este ca un tânăr rebel, ce mai are nevoie de sfatul şi încurajările celor din jur. Hai Moldova! Fruntea sus!”

Nimeni nu va obţine majoritatea voturilor

Scriitoarea basarabeană Maria Augustina Hâncu este mai rezervată în afirmaţii:”Cetăţenii şi-au pierdut încrederea în clasa politică. A demonstrat-o eşecul referendumului din 5 septembrie 2010. După alegerile repetate din 29 iulie 2009, Alianţa pentru Integrare Europeană a guvernat statul mai bine de un an. De ce A.I.E. nu a întreprins nimic pentru a curăţa vechiul sistem comunist de funcţionari corupţi şi incompetenţi, când mii de tineri recent absolvenţi ai universităţilor din ţară şi de peste hotare sunt în şomaj sau pe cale de a emigra? De ce nu au fost elucidate crimele din 7 aprilie 2009 şi nu sunt traşi la răspundere autorii represiunii din acea zi, cum s-a promis? De ce nu s-a ieşit din componenţa Comunităţii Statelor Independente, ca urmare a dorinţei de integrare în Uniunea Europeană? Asemenea neîmpliniri au diminuat încrederea tinerilor în schimbarea promisă! La 28 noiembrie a.c. niciun partid nu va obţine majoritatea voturilor. Sper ca Partidul Comuniştilor să rămână în opoziţie. Republica Moldova nu va fi mai orientată spre Europa atâta timp cât discipolul Kremlinului, Marian Lupu, dar şi admiratori ai lui Putin, precum Vlad Filat, Valeriu Pasat, Diacov influenţează acţiunile A.I.E. Adevărata schimbare va fi peste patru ani, la următorul scrutin electoral. Timp în care este necesară o apropiere de România, Polonia, Ţările Baltice, fraţii noştri de suferinţă, victime şi acestea ale opresiunii comuniste. Aceste conexiuni vor contribui la integrarea europeană a statului nostru.”

Omnipotenţa Vladimirilor…

Damian Hâncu este unul dintre tinerii bătuţi sălbatic pe 7 aprilie 2009. Cu pumnii şi picioarele. De „naziştii” lui Voronin. El crede că:”Adevărata testare a convingerilor politice a A.I.E. s-a văzut la 28 iunie 2010, când preşedintele interimar al Republicii Moldova, Mihai Ghimpu, pentru a comemora 70 de ani de la nefasta zi de 28 iunie 1940, a semnat decretul prin care o declara Ziua Ocupaţiei Sovietice, după exemplul statelor baltice. Ceilalţi lideri ai A.I.E. şi-au manifestat cu agresivitate dezacordul faţă de actul semnat. În ce priveşte alegerile parlamentare din 28.11.2010, există riscul revenirii comuniştilor la putere, pentru că membrii A.I.E., timp de un an de zile nu au scos comunismul în afara legii. O decizie ce putea fi până acum luată şi deveni reală, din moment ce A.I.E. avea 51 de mandate. Imobilismul Alianţei este perceput ca o slăbiciune de către comunişti. Faptul că, Marian Lupu stopează orice iniţiativă de apropiere faţă de Occident – ultimul exemplu fiind delimitarea de scrisoarea recentă a preşedintelui interimar Mihai Ghimpu, adresată prin secretarul general al NATO către liderii Alianţei, reuniţi săptămâna trecută la Lisabona -, compromite A.I.E. în ochii alegătorilor din Republica Moldova. Din păcate, fosta republică sovietică dintre Prut şi Nistru este acum condusă de trei clanuri politice şi de afaceri. Este vorba de Troika Vladimirilor – Vladimir Voronin, Vladimir Plahotniuc şi Vladimir Filat, toţi cu legături strânse la Moscova. Asta fără să luăm în calcul şi influenţa „părintelui spiritual”, ex-KGB-istul de la Moscova, actualul mitropolit al Moldovei, Vladimir. Aceşti politicieni sunt reticenţi şi agresivi la iniţiativele de aderare la NATO şi UE. Ei dirijează viaţa politică şi economică a statului românesc dintre Prut şi Nistru. Dar se autodefinesc europeni, oneşti, patrioţi! Biata Basarabie, pentru care s-au sacrificat atâţia români…”

Ce nu mai poate face Kremlinul

O şansă a lui Barack Obama de a fi reales pentru un al doilea mandat este menţinerea Federaţiei Ruse în postura de partener predictibil, cu deschidere pentru soluţionarea prin dialog a problemelor bilaterale. O formulare în acest sens fiind stipulată şi în documentul convenit de liderii statelor membre ale NATO, la Summitul de la Lisabona.
O posibilitate a lui Dmitri Medvedev de a obţine şi următorul mandat la Kremlin este condiţionată de consolidarea relaţiilor de colaborare cu Statele Unite, liderul Alianţei Nord-Atlantice. Şi pentru asta trebuie să dovedească, comparativ cu predecesorul său, că este predictibil.
Deci este nevoit să respecte decizia NATO de a asigura securitatea Republicii Moldova. În consecinţă, ameninţarea cu o intervenţie militară, sau organizarea de manifestaţii pro-comuniste ies din logica raporturilor actuale între Casa Albă şi Kremlin.
Cine va fi ales preşedinte al celui de-al doilea stat românesc, dacă va suna mai întâi pe omologul de la Kremlin, va fi întrebat candid:”Casa Albă ce spune?”

AVEŢI UN “CAMELBACK”?

Primul lucru pe care l-am învăţat când am păşit pe tărâm afgan a fost să nu uit a sorbi, măcar de două ori pe oră, din apa păstrată în „camelback”, un recipient special, comparabil cu o mică cocoaşă de cămilă, purtat, de regulă, la spate.

Fără recursul la rezerva de apă, deshidratarea organismului fiind rapidă, la temperaturi de peste 40-50 de grade Celsius, cel ce uită să bea apă cade la pământ ca lovit de trăznet. Şi numai intervenţia semenilor îl poate ajuta să iasă din starea de inconştienţă provocată de leşin…

A doua lecţie primită în Afganistan a fost cea născută de tragedia unor aliaţi. Din orgoliu, unii dintre ei au preferat să plece la drum pe cont propriu.

Aici fiind vorba de un convoi cu militari având uniformele şi armele asigurate de ţara lor. Nu au întâlnit niciun insurgent. Dar au fost reperaţi, dintr-un avion aliat, ca fiind „o posibilă coloană inamică.”

Nefiind stabilite anterior semnale de recunoaştere între aliaţi, au fost trimise avioane de bombardament care au nimicit coloana.

Când au ajuns acolo cei desemnaţi să constate despre ce inamic era vorba, tragedia era clară. Militari canadieni au fost mitraliaţi, din aer, de aliaţii lor, piloţii americani. Pierderi colaterale…

La Kandahar există şi acum o plăcuţă comemorativă în memoria aliaţilor care, dintr-o mândrie nefirească, au plătit cu viaţa lipsa lor de comunicare şi coordonare, măcar prin radio, cu trupele americane…

De aceste două lecţii vitale mi-am adus aminte privind atent ce se întâmplă în deşertul, de data asta politic, ce pare a se fi instalat, temporar, între Prut şi Nistru.

Read more »