Observ, cu detaşare, cum pe micile ecrane se perindă
băieţii cu “ochi albaştri”, cu diferite identităţi, pretexte şi discursuri.
Unul dintre incompetenţii propulsat pe ecranul unei televiziuni de actualităţi,
care gafează în serie, este un băieţandru înalt, mare specialist în riscuri şi ameninţări,
subtil finanţate, care şi-a dat proba necunoaşterii domeniului militar
folosind sintagma năucitoare:”trupe grele”.
Grei de cap sunt cei care nu cer opiniile foştilor şefi ai Statului Major General,
sau ex-şefii intelligence-ului militar, oameni care nu inventează denumiri aiurea,
şi care ştiu ce înseamnă o operaţiune militară, în general, şi una aeriană în special.
Până atunci, reflectarea intervenţiei militare a Coaliţiei Voinţei,
în Libia, stat independent şi suveran,
pe canalele de televiziune române, nu este altceva decât
o comedie de doi bani,
proba demagogiei şi incompetenţei unor băieţi care fug,
“ca dracul de tămâie”, de vocile unor militari adevăraţi,
nu experţi spălaţi şi apretaţi de alte servicii, accidental militarizate.
Ca să fie solda mai mare…
Prezidenţiabilul Newt Gingrich şi-a adăugat vocea corului celor care cer,
în arena politică de la Washington D.C., intervenţia militară a S.U.A. în Libia.
Anterior, senatorii John McCain şi John Kerry, au susţinut aceeaşi idee, cu argumente diferite.
Gingrich şi-a formulat limpede opinia pe timpul interviului acordat
teleastei Greta Van Susteren, de la postul de televiziune Fox News.
Fiind cunoscut ca una dintre figurile reprezentative ale “vulturilor Americii”, Newt Gingrich a uluit telespectatorii afirmând, fără să clipească:
“Statele Unite ar trebui să instituie zona de interdicţie a zborurilor,
în spaţiul aerian al Libiei, încă din această seară”.
În acest scop, SUA ar trebui să procedeze unilateral.
Cea mai dură afirmaţie a lăsat-o fără aer şi pe jurnalistă.
Referitor la formarea unei coaliţii cu alte naţiuni, “Statele Unite nu au nevoie de permisiunea nimănui.
Nu avem nevoie de NATO, care vorbind franc,
nu contribuie prea mult la luptă. Nu avem nevoie de Naţiunile Unite.”
După cum se ştie, forţele rebele din Libia au solicitat Organizaţiei Naţiunilor Unite/O.N.U.
să organizeze o zonă de interdicţie aeriană,
în ideea de a respinge acuzaţiile privind existenţa unei “intervenţii străine”,
respectiv a Statelor Unite.
Mai mult, statele din Golful Persic au cerut
ca O.N.U. să supervizeze această operaţiune militară.
Impasibil, Gingrich a afirmat că armatei americane i-ar fi necesare
doar câteva… minute pentru a aneantiza forţa aeriană a Libiei.
O declaraţie practic contrară celei efectuate anterior
de secretarul apărării, Robert Gates, care estimase că
o zonă de interdicţie a zborurilor în spaţiul aerian libian
înseamnă “o operaţiune mare, într-o ţară mare.”
Cu gândul la următoarea campanie prezidenţială,
când are toate şansele să fie unul dintre cei ce
îl vor înfrunta pe actualul preşedinte,
Gingrich a acuzat, fără menajamente,
actuala administraţie Obama pentru faptul că este…”confuză”!
Concret, distinsul politician republican a afirmat: “Ideea ca suntem confuzi despre un om care
a fost un dictator anti-american, din 1969,
doar vă spune cât de stupidă este această administraţie!
Acesta este un moment de a scăpa de Gaddafi. Fă-o. Ia-l cu totul.”
Cu alte cuvinte sunt destule şanse să asistăm la o reeditare,
într-o formulă mult mai rapidă, a coaliţiei ce a funcţionat şi în Irak.
Până aceasta se va forma,
până miniştrii apărării din NATO se vor consulta,
asupra situaţiei din Libia,
la finele acestei săptămâni,
pe 10 şi 11 martie a.c.,
până Rusia va înţelege
că Americii nu-i mai pasă de vetoul Moscovei,
în Consiliul de Securitate al O.N.U.,
sub presiunea unor politicieni precum Gingrich,
nu este deloc exclus ca S.U.A. să treacă
intempestiv, în forţă, pe scară largă,
la o operaţiune aeriană de anihilare a
defensivei armatei libiene.
Unitatea pentru Comunicare – evident modernă – din Forţele Aeriene Israeliene/IAF lansează un program internaţional numit New Media, special pentru audienţa care vorbeşte limba engleză. Acesta va include un website actualizat în permanenţă, o pagină pe Facebook şi informaţii postate pe Twitter. Unitatea va fi sub egida purtătorului de cuvânt al IAF, locotenent-colonelul Assaf Librati.
Explicând raţiunea promovării noii iniţiative, locotenent-colonelul Librati a declarat: “Forţele Aeriene Israeliene/IAF pot fi considerate şi un centru de cercetare fundamentală, de cooperare internaţională, de diversitate imensă, şi tehnologie avansată, în cadrul Tzahal/Forţelor de Apărare ale Israelului/IDF. Noi credem că avem multe de împărtăşit cu lumea înconjurătoare despre cine suntem, ce facem, ce capacităţi de luptă avem, şi cum participăm la operaţiunile umanitare din întreaga lume. Începând cu acest an, IAF va dispune de un site complet operaţional în engleză, de o pagină pe Facebook, şi un cont de Twitter, care se vor adăuga la mijloacele noastre curente de comunicare. Vedem acest lucru ca pe o forţă de multiplicare a imaginii IAF şi ca un pas important în comunicarea informaţiilor corecte despre Israel, IDF şi IAF, direct cu părţile interesate din întreaga lume.”
Programul international New Media va fi condus de maiorul Yael Bar, director de comunicare online şi redactor-şef al revistei Forţelor Aeriene Israeliene. Maiorul Bar a precizat: “Prezenţa online a IAF, cu un site în limba ebraică şi o pagină, în aceeaşi limbă, pe Facebook, a început în 2010 şi a ajuns să aibă un foarte mare succes, cu mii de vizitatori unici în fiecare săptămână, din Israel. Experienţa ne-a arătat că oamenii, operaţiunile, şi capacităţile de luptă ale IAF sunt de un interes tot mai mare nu doar pentru conaţionalii noştri, ci şi pentru comunitatea internaţională. Acesta este motivul pentru care lansăm o robustă prezenţă online, în limba engleză, în 2011.”
Programul va întări personalul existent, de 20 redactori, fotografi, cameramani şi editori care compun Unitatea de Comunicare a IAF. Unul dintre cei recrutaţi pentru a consilia şi gestiona procedura de lansare a noii unităţi, pentru o perioadă de şase luni, este Stephan Miller. El a emigrat în Israel, din Statele Unite ale Americii, în 2008, şi are o experienţă de consultant internaţional, politic şi în comunicare, sfătuind anterior politicieni şi partide politice din întreaga lume în probleme de mass-media şi relaţionare modernă cu jurnaliştii şi opinia publică.
Miller – care a activat, anterior, ca purtător de cuvânt şi consilier pentru presa străină la primarul Ierusalimului, Nir Barkat, înainte de a fi recrutat în IAF – şi-a spus opinia privind valoarea acestei noi iniţiative: ” Discuţiile despre Israelul de azi, şi, cu siguranţă, despre operaţiunile şi capacităţile aviaţiei militare israeliene, nu mai sunt limitate la media tradiţională. IAF, în special locotenent-colonelul Librati şi maiorul Bar, înţeleg importanţa participării şi influenţării acestor conversaţii online, precum şi marea oportunitate de a împărtăşi mesajele noastre direct cu oameni din comunitatea internaţională.”
Această iniţiativă a fost lansată doar la câteva ore după ultima luare de poziţie a preşedintelui Barack Obama, în privinţa ilegitimităţii, din punctul de vedere al Casei Albe, a rămânerii la putere, în Libia, a colonelului Muammar Gaddafi.
Interesantă coincidenţă, nu-i aşa?
Nu de alta, dar în conflictele militare israeliano-arabe, IAF a fost, întotdeauna, la înălţime.
Repurtând victoria.
Cum tot practică cenzura online, actualii lideri, deocamdată de la Tripoli şi, ulterior, de la Teheran, ar cam trebui să treacă pe recepţie.
Doar Forţele Aeriene Israeliene lovesc pe neaşteptate, masiv, eficient şi, de regulă, cu minimum de pierderi…
P.S.:În aceeaşi zi, la Bucureşti, trecea neobservată noua ofertă americană privind achiziţionarea, de către România, a unui număr de avioane F-16.
Doar a venit primăvara…
Când un drum al vieţii m-a dus pe malul drept al Nistrului, dincolo de sesizarea diferenţei notabile dintre debitul acestui fluviu şi cel al Prutului, am observat şi uniforme străine, dincolo de apele învolburate. Ştiam pretextul cu care erau menţinuţi acolo peste o mie de militari ruşi, care nu au nicio vină că au primit misiunea să păzească depozite vechi, plus un comandament subteran, iniţial sovietic, ulterior atribuit structurii funcţionale a Tratatului de la Varşovia, iar azi menţinut pentru iluzii ce nu mai sunt decât în biroul lui Igor Smirnov.
Acest bunicuţ, cu chip de Lenin, vizibil marcat de apropiata vizită a vicepreşedintelui Joe Biden, la Chişinău, a primit îndemnul, de la ultimii nostalgici ai defunctei URSS, să organizeze ceva, să iasă în public cu o declaraţie, să probeze, şi el, că România este un coşmar pentru cei ce trăiesc pe tărâmul istoric al Basarabiei.
Cât de necunoscător al Occidentului poţi să fii ca să crezi bazaconia că tu, omologul caricatural al unui primar dintr-un oraş mic, american, dacă îţi organizezi singur o făcătură de ceremonie, ai putea fi mediatizat de CNN şi eventual ai stârni admiraţia şi căderea pe gânduri a oaspetelui Republicii Moldova, vicepreşedintele Joe Biden?
Scriu asta deoarece, conform agenţiei de ştiri INFOTAG: Cu ocazia sărbătorii primăverii „Mărţişor”, Uniunea Moldovenilor din Transnistria i-a conferit preşedintelui autoproclamatei RMN, Igor Smirnov, titlul de membru de onoare al Uniunii şi i-a înmînat legitimaţia Nr.1. Documentul împreună cu un mărţişor i-a fost înmînat lui Smirnov de către copii veniţi să-l felicite cu prilejul venirii primăverii. Liderul de la Tiraspol le-a mulţumit copiilor şi le-a dorit să-şi păstreze limba maternă, fetiţelor – să crească frumoase ca Sofia Rotari, iar băieţilor – să semene cu Dimitrie Cantemir şi Ştefan cel Mare, menţionînd că „ei au fost moldoveni, nu români”.
Observaţi schimbarea de macaz?
De unde, până mai ieri, Smirnov solicita Moscovei nu numai recunoaşterea republicii sale de doi bani, ci şi integrarea acesteia în Federaţia Rusă, acum tocmai el se autoproclamă Moldoveanul Numărul 1 al Transnistriei!
Fără pic de ruşine.
Smirnov nefiind decât varianta locală, de mucava, a liderilor absolutişti arabi, despre care însuşi Mihail Gorbaciov declara, pe 2 martie a.c., la împlinirea vârstei de 80 de ani, în cadrul unui interviu acordat postului TV „Rusia azi”: “Dacă ne uităm în Orientul Mijlociu, de exemplu, unde, în multe ţări, oamenii au ieşit în stradă, pentru a cere demisia liderilor lor, aceştia au fost la putere pentru 20 sau 30 de ani. Este incredibil! Mubarak a condus Egiptul timp de 29 de ani. Cât despre Gaddafi, mai toţi am uitat momentul când a început să conducă ţara sa. Oamenii au dreptate când susţin că trebuie să fie o limită a mandatelor! Ei au obosit să vadă aceiaşi lideri. În plus, după un deceniu de menţinere la putere apare nepotismul. Oamenii vor să vadă liderii preocupaţi de ceea ce într-adevăr contează. Iată de ce, la vremea mea, am decis ca termenul limită, pe post, pentru secretarul general al partidului, pentru şeful guvernului şi alţi demnitari să fie de maximum 10 ani. După care ei trebuie să se dea la o parte.”
Iar Gorbaciov nu este cetăţean român.
Dar Igor Smirnov ar putea deveni!
Doar oficialităţile germane au lansat invitaţia şi pentru administratorii de la Tiraspol să vină în Germania – stat organizat pe landuri, cu un anumit grad de autonomie decizională – pentru a lua notiţe despre modul în care, într-o democraţie solidă, se rezolvă diferendele.
Şi nu o fi departe ziua când Igor Smirnov o să îl sune pe Mihai Ghimpu, cu o surprinzătoare deferenţă, pentru a îl întreba un singur lucru:
– Domnule preşedinte (din respect pentru faptul că interlocutorul său a fost interimar la Preşedinţia Republicii Moldova), dumneavoastră aveţi experienţă cu românii ăştia, pardon, cu românii noştri. Mâine aterizează la Tiraspol, ptiu, doamne iartă-mă, preşedintele României. După ce trece în revistă garda de onoare, când rămânem între patru ochi, cu ce să-l servesc?…
– Ştiu şi eu, Igor Nikolaevici? Mai bine sunaţi-l pe ambasadorul american, de la Chişinău. Ca să nu greşiţi, din nou…
Interesul general | Ion Petrescu | 
March 19, 2011 07.30 | 
Comments (0) 
Subscribe
